Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 5:33 - Biblia în versuri 2014

33 Ei ziseră, către Iisus: „Încă ceva, avem de spus: Toți ucenicii noști’ postesc Și rugăciuni, mereu, rostesc. Ai lui Ioan fac tot la fel: Se roagă și postesc, cu el; Pe când ai Tăi nici grijă n-au, Ci ei mănâncă doar, și beau.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

33 Ei I-au zis: ‒ Ucenicii lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Ei I-au (mai) zis: „(Am observat că) discipolii lui Ioan și cei ai fariseilor postesc frecvent și fac rugăciuni, în timp ce ai Tăi (doar) mănâncă și beau.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

33 Unii I-au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni, la fel şi ucenicii fariseilor, dar ai Tăi mănâncă şi beau.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 5:33
20 Mawu Ofanana  

Dacă-și întoarce cineva Urechile, ca nu cumva S-audă ce se poruncește Prin lege, și se răzvrătește Nevrând legii a se supune, Scârbă-i chiar și-a lui rugăciune.


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


Și când mâncați și beți apoi, Nu faceți asta pentru voi?


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Care-nghit casa văduvei. Lungi rugăciuni, ei fac pe stradă, Numai ca lumea să îi vadă. Dar toate, au să le plătească: Mare osândă-au să primească!”


Iisus, odată, S-a rugat, Lui Dumnezeu. L-a ascultat Un ucenic. Când a sfârșit, La El, acela a venit Și-I spuse: „Vrem să învățăm, Doamne, și noi, să ne rugăm. Învață-i Doamne, pe ai Tăi, Cum i-a-nvățat Ioan, pe ai săi.”


Eu nu mă străduiesc în van. De două ori, pe săptămână, Țin posturi. Dau, cu largă mână, Din avuția-mi dobândită. Dau zeciuiala rânduită.”


Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”


La pocăință – vreau să știți – Nu-i chem pe cei neprihăniți, Cari sufletește-s sănătoși, Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”


„Postesc nuntașii, dragii Mei, Atunci când mirele-i cu ei?” – I-a întrebat Iisus – „Curând,


A doua zi, Ioan ședea, Cu doi discipoli, și vorbea.


O mică ceartă, cu privire La datina de curățire, Între discipolii pe care Ioan Botezătoru-i are, Și un Iudeu. Ei, toți, s-au dus, În fața lui Ioan, și-au spus Păsul, ca el să înțeleagă,


„Te duci, îndată, negreșit, Pe ulița cetății, care Se cheamă „Dreaptă”, unde-și are Iuda, sălașul; iar la el, Saul din Tars e. Omu-acel


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa