Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 5:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dar pentru că Eu vreau să știți – Și să ajungeți lămuriți – Cum că Îi sunt, Fiului, date Puteri, spre a ierta păcate, Iată ce zic: Ologule! Te scoală, slăbănogule! Ridică-ți al tău pat, de jos Și du-te-acasă, sănătos!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El celui ce era paralizat – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dar pentru a vă demonstra că Fiul omului este autorizat pe pământ să ierte păcatele (oamenilor), «Îți ordon», a zis El paraliticului, «să te ridici, să îți strângi patul și să te duci acasă!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – i-a zis paraliticului: „Îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi mergi acasă!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 5:24
26 Mawu Ofanana  

El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.


În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.


Iisus, cu-ai Săi, veni să stea La Filip, în Cezarea. Acolo, El i-a întrebat, Pe ucenici: „Voi n-ați aflat Ce spun oamenii, despre Mine? Știe norodu-acesta, cine Sunt Eu? Care-i părerea lui? Crede că-s Fiul omului?”


„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale


„Da! Eu sunt!” le-a răspuns Iisus „Ba mai mult, iată ce-am de spus: De-acum, Îl veți vedea, mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Șezând, pe Fiul omului, Căci braț e, al puterii Lui. Pe norii cerului, și voi, Îl veți vedea venind, apoi!”


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.


Sau „Scoală-te și umblă?” Deci, Că Fiul omului, în veci, Are putere, pe pământ, Să ierte rele câte sânt, Iată că spun acum: te scoală! Te scutură de a ta boală! Ia-ți patul, neîntârziat, Și du-te-acasă, imediat!”


Atunci, Iisus, mâna, a-ntins, Iar pe lepros, când l-a atins, A spus: „Voiesc! Fii curățat!”, Și-ndată, lepra l-a lăsat.


Prin acea gloată, greu treceau Vreo câțiva oameni, ce purtau Un slăbănog, întins pe pat.


În inimă? Voi ce gândiți Că-i mai ușor a spune: „Toate Păcatele îți sunt iertate”, Sau, mai degrabă, „Hai, te scoală! Umblă! Te scutură de boală!”?


Apoi, făcut-a semn să steie, Celor ce racla au purtat-o. Ei s-au oprit și au lăsat-o, Încetișor, jos, pe pământ. Când S-a apropiat Cel Sfânt, S-au tras, cu toții, înapoi. El a atins racla și-apoi, Cu glasul Său blajin și bun, A zis: „Tinere, scoală-ți spun!”


Iisus i-a scos pe toți afară, Apoi, intră în casă, iară, Și, mâna fetei, a luat: „Scoală fetițo!”– a strigat.


Apoi, către cel mort, a zis, Cu glas puternic, răspicat: „Hai Lazăre, ieși, imediat!”


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”


Astfel, puteri, I-a dăruit, Să judece tot, negreșit, Căci El e Fiul omului.


De-aceea, zise, cu glas tare: „Hai, scoală-te drept, în picioare!” O săritură a făcut Ologul, și a început Să umble, fără greutate.


Pe-acel Iisus – aflați dar, voi – Că Dumnezeu L-a ridicat Cu-a Sa putere. L-a-nălțat Și L-a făcut Mântuitor Precum și Domn al tuturor, Ca pocăință-n acest fel, Să-i poată da, lui Israel; Și, de asemenea, iertare Pentru păcat, la fiecare.


Atuncea, când l-a întâlnit, Petru privindu-l țintă-a spus: „Enea, acum, Hristos Iisus Te vindecă, de a ta boală! Lasă-ți dar patul, și te scoală!” Enea, pe loc, s-a ridicat, Își strânse patul și-a umblat.


Petru ceru a fi lăsat Singur; apoi, a-ngenunchiat, Ca să se roage, Domnului. Sfârșind, s-a-ntors și, trupului, I-a poruncit, cu îndrăzneală: „Tabita, chiar acum, te scoală!”


În cercul astfel întocmit De sfeșnice, eu am zărit, Pe cineva. La-nfățișare, Ca Fiul omului, apare. O haină lungă-L învelea, Ce, pân’ la tălpi, Îi ajungea. Cu-n brâu de aur, bine-ntins, Straiul, la piept, Îi era prins.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa