Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 5:20 - Biblia în versuri 2014

20 Văzând credința lor, a spus Mântuitorul: „Acum, toate Păcatele, îți sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Când le-a văzut credința, Isus a zis (paralizatului): „Omule, păcatele tale sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Şi văzând credinţa lor, El a spus: „Omule, îţi sunt iertate păcatele.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani




Luca 5:20
16 Mawu Ofanana  

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!


Grabnic, aici, I-a fost adus Un slăbănog, și-n față-I pus. Iisus, văzând credința lui, Îi spuse, slăbănogului: „Hai! Îndrăznește fiule! Iertate-ți sunt păcatele!”


Că-i mai ușor de zis: „Păcate, Câte-ai făcut, îți sunt iertate”,


Văzând credința lor, a spus Mântuitorul: „Sunt iertate, Toate-ale tale mari păcate!”


Apoi, a zis: „Fiică, iertate, Sunt ale tale mari păcate!”


De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.


Mult mai târziu, Domnul Iisus, La Templu, l-a aflat și-a spus: „Iată că sănătos tu ești. De-acum, să nu păcătuiești, Să nu te-atingă vreo urgie Și mult mai rău, apoi, să-ți fie!”


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Jos, lângă Pavel, el a stat Și-a ascultat vorbirea lui. În ochii slăbănogului, Când Pavel, țintă, a privit, Că poate fi tămăduit, A înțeles, căci el vedea, Credința mare, ce-o avea.


Pe cel pe care-l iertați voi, Am să îl iert și eu apoi. Într-adevăr, ce-am iertat eu, Iertat-am pentru voi, mereu, Spre-a fi iertate, ne-ndoios, În fața Domnului Hristos,


Îngăduiți-vă – zic eu – Unii pe alții, tot mereu, Iar dacă este vreo pricină, Din care, unul o să vină Și, despre altul, dintre frați, O să se plângă, să-nvățați Ca – unii, altora – să știți, Iertare, să vă dăruiți. Iertați-vă cu toți apoi, Cum v-a iertat Hristos, pe voi.


Atunci când întâmpla-se-va, Că o să spună cineva: „Tu ai credința ta, iar eu Am fapte. Dacă nu ți-e greu, Să-ți văd credința dobândită, Care, de fapte, e lipsită; Apoi, la rându-ți, vei putea Să vezi și tu, credința mea, Prin faptele ce-s săvârșite, Nu din cuvintele rostite”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa