Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 5:17 - Biblia în versuri 2014

17 A fost o zi-n care s-a dus Mulțime multă, la Iisus. Erau, atunci, printre acei Ce-L ascultau, și Farisei Și-nvățători ai Legii, care Veniseră din depărtare, Spre-a-L asculta: din Galileea, Ierusalim și din Iudeea. Iisus, de Domnul însoțit, Bolnavii, i-a tămăduit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Într-una din zile, în timp ce El îi învăța pe oameni, erau acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 În altă zi, în timp ce învăța mulțimile de oameni, Isus era însoțit de forța lui Iahve care Îi oferea posibilitatea să facă minuni. Acolo erau prezenți și niște farisei împreună cu (unii) învățători ai legii (mozaice), veniți din toate satele Galileeii, din ale Iudeeii și din Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Într-o zi, pe când Iisus învăţa mulţimile, stăteau acolo şi fariseii, învăţătorii Legii care veniseră din toate satele din Galileea, Iudeea şi din Ierusalim, iar puterea Domnului lucra ca să vindece.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

Onani mutuwo Koperani




Luca 5:17
20 Mawu Ofanana  

Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Atuncea, niște Farisei – Erau și cărturari cu ei – De la Ierusalim sosiră Și, lui Iisus, așa-i vorbiră:


Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.


Pot, șerpi, în mână, ca să ia; Ceva de moarte, de vor bea, Nu au să fie vătămați; Bolnavii fi-vor vindecați, Când, acești ucenici ai Mei, Vor pune, mâna, peste ei.”


Și cărturarii, despre El, Ziceau că „Este stăpânit De Belzebul, căci, negreșit, Că El, în scosul dracilor, E ajutat de domnul lor.”


Iisus, simțind ce s-a-ntâmplat, Privi în urmă-I, și-a-ntrebat: „Cine-i acel care-a întins Mâna, și haina, mi-a atins?”


Atuncea, niște Farisei – Și câțiva cărturari, cu ei – De la Ierusalim, sosiră Și pe Iisus, Îl întâlniră.


Văzând aceasta, cărturarii Și Fariseii – toți mai marii – Pe seama lui Iisus, cârteau Și unii altora-și spuneau: „Pe păcătoși, El îi primește! Vedeți? Și-apoi, cu ei, prânzește!”


Din nou. Cetate-au scotocit, Trei zile-n șir. Când L-au zărit, Copilu-n Templu se găsea Și-n jur, învățători, avea. Atent, în mijlocul lor, sta Și vorba, El le-o asculta. Apoi, le-a pus la fiecare, Din cei prezenți, câte-o-ntrebare.


Din rândul cărturarilor, Precum și-al Fariseilor, Erau cei care au cârtit, Când, vorbele, I-au auzit: „Cine-I Acel care vorbește?! Doar hule, Acest om rostește! Noi știm că numai Dumnezeu, Iartă păcatele, mereu!”


Șezând, cu vameșii, la masă, Toți Farisei-au întrebat: „De ce-ai băut și ai mâncat, Cu vameși și cu păcătoși?”


Să Îl atingă, încerca Norodul, spre-a se vindeca, Pentru că o putere mare Ieșea din El, dând alinare.


Doar învățații Legii. Ei, Cu cărturari și Farisei, Prin faptul că nu au primit Botezul, au zădărnicit Planul făcut de Dumnezeu.


„Am fost atins, căci am simțit”– A zis Iisus – „cum a ieșit, Din Mine, o putere mare.”


Iisus răspunse: „Tu ești cel, Care-l înveți, pe Israel, Și nu pricepi ce-am încercat


Dar cel ce-n adevăr lucrează, Vine: lumina-i luminează Faptele bune, tot mereu, Căci sunt făcute-n Dumnezeu!”


Prin Pavel, făcea Dumnezeu, Minuni, cum nu s-au mai făcut,


Întinde brațul Tău cel sfânt, Minuni să fie-nfăptuite Și bolile tămăduite, Stârpit să fie orice rău, Prin Numele Robului Tău,


Atunci, un Fariseu numit Gamaliel, om prețuit De preoți dar și de popor – Care era și-nvățător În ale Legii – s-a sculat, În plin Sobor, și-a cuvântat – Dar nu-nainte ca să ceară, Pe-apostoli, să îi scoată-afară:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa