Luca 4:35 - Biblia în versuri 2014

³⁵ Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁵ Isus l-a mustrat, zicând: ‒ Taci și ieși din el! Atunci demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să-i facă vreun rău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁵ Isus i-a ordonat: „Taci și ieși din acest om!” După ce l-a trântit pe pământ în mijlocul lor, demonul a ieșit din el fără să îi mai facă vreun rău.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁵ Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁵ Dar Iisus l-a mustrat: „Taci şi ieşi din el!” Iar diavolul l-a aruncat pe om în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă nici un rău.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁵ Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși afară din omul acesta!” Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

Luca 4:35 Mawu Ofanana

Psalmi 50:16

Domnul, din ceruri, a privit Și celui rău El i-a vorbit: „Ce-Mi tot înșiri legea, mereu, Și ai doar legământul Meu

Zaharia 3:2

Domnul, Satanei, i-a vorbit: „Mustrat să fii tu, negreșit, De către Domnul! Fii mustrat De Domnul care S-a uitat Către Ierusalim și-astfel, Îndată l-a ales pe el! Nu-i Iosua ca un tăciune Ce a fost scos din foc? Hai, spune!”

Matei 17:18

Îndată, el s-a făcut bine, Pentru că Domnul l-a certat, Pe drac, și-apoi, l-a alungat.

Matei 8:26

„De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.

Marcu 1:26

Duhul, îndată, a ieșit, Cu-n strigăt înfiorător, Cutremurând pe muritor.

Marcu 4:39

Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.

Marcu 9:26

Duhul, precum i-a poruncit Iisus, afară a ieșit Cu țipete-nfiorătoare. A zgâlțâit copilul, tare, Și la pământ l-a aruncat, Ca mort, palid și nemișcat. Mulți dintre cei care-au privit Scena, au zis că „a murit!”

Luca 11:22

Dar dacă, peste omu-acel, Unul, mai tare decât el, Are să vină, o să-i ia Armele-n care se-ncredea, Iar după ce-o să-l biruiască, Averea, o să-i împărțească.

Luca 4:23

Iisus le-a zis: „Fără-ndoială, Îmi veți spune acea zicală: „Te vindecă, întâi, pe Tine, Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”, Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum, La fel ca și-n Capernaum!”

Luca 4:39

Pe loc, a fost înzdrăvenită, Când S-a apropiat Iisus Și, mâna, peste ea, Și-a pus. Apoi, femeia a venit Și-a început de le-a slujit.

Luca 4:41

Din mulți, afară, draci ieșeau Și, plini de groază, Îi strigau: „Tu ești Hristosul Domnului! Noi știm că Tu ești Fiul Lui!” Însă, Iisus nu i-a lăsat Ca să vorbească – i-a mustrat Pe cei pe care-afar’ i-a scos, Căci Îl știau că e Hristos.

Luca 8:24

Iisus dormea, netulburat; Discipolii L-au deșteptat Strigând speriați: „Doamne, pierim! Ne înghit apele! Murim!” Iisus, atunci, S-a ridicat, Valuri și vânturi a certat, Încât, toate s-au potolit Iar liniștea s-a-nstăpânit.

Luca 9:39

Are un duh, iar duhu-acel – Când îl apucă – îl muncește, Și-atât de mult îl chinuiește – Întrecând orișice măsură – Până când spume, e la gură. Atât de mult, dracul îl ține. Încât de-abia își mai revine.

Luca 9:42

Pe când băiatul își făcea, Drum, prin mulțime, și venea, Către Iisus, dracul, furios, L-a scuturat, l-a trântit jos, Până aproape-a leșinat. Atunci, Iisus duhu-a certat: Să iasă-afar’ i-a poruncit Și astfel, s-a-nsănătoșit Copilul, fiind dat, apoi, La al său tată, înapoi.

Revelația 12:12

De-aceea dar, cerurilor – Și voi care, în ceruri, stați – Acuma să vă bucurați! Dar vai are a fi de voi, Pământule, și mare-apoi! Căci diavolul, pe-al vost’ întins, A pogorât, fiind cuprins De o năpraznică mânie, Pentru că el prea bine știe Că timpul său a fost scurtat.”