Luca 4:22 - Biblia în versuri 2014

²² De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: ‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Toți vorbeau bine despre El; și mirându-se cu privire la cuvintele pline de har pe care le rostea, se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

Luca 4:22 Mawu Ofanana

Psalmi 45:2

Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.

Psalmi 45:4

Da, slava ți-o vei arăta! Ia-ți arcul tău de luptător Și-arată-te biruitor, Să aperi adevărul dat, Neprihănirea – ne-ncetat – Și cu blândețea. Dreapta ta, Mândre isprăvi, va arăta. O fă astfel să strălucească Și faimă-apoi să dobândească!

Proverbe 10:32

Gura celui neprihănit, Lucruri plăcute, a rostit; Cel rău, când gura-i cuvântează, Cu răutăți, înveninează.

Proverbe 16:21

Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește.

Proverbe 25:11

Cuvântul care e rostit Tocmai la timpul potrivit, E măr de aur, minunat, În coșuleț de-argint purtat.

Qohelet 10:12

Ale-nțeleptului cuvinte Plăcute sunt. Cel fără minte, Cu vorbele sale deșarte, Te va apropia de moarte.

Кынтаря кынтэрилор 5:16

Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Luca 2:47

Toți s-au mirat, ce-nțelepciune, Putea, Acel băiat s-adune.

Luca 2:48

Găsindu-L dar, părinții Lui, Uimiți, I-au zis, Copilului: „Ne spune, de ce Te-ai purtat, Așa, cu noi? Te-am căutat Trei zile-n șir, fără-ncetare, Și-am fost cuprinși de-ngrijorare!”

Luca 21:15

Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.

Luca 4:21

Uimiți, iar El a cuvântat: „Tot ce, acuma, v-am citit, Să știți că astăzi, s-a-mplinit.”

Ioan 1:45

Se duse la Natanael, Zicând: „Noi L-am găsit pe-Acel, De care, Moise ne-a vorbit, În Lege, și ne-au prorocit Proroci-atuncea, când au spus, Despre-un Nazarinean – Iisus – Cari este al lui Iosif fiu! Iată, să te-nștiințez, eu viu!”

Ioan 6:42

Zicând: „Nu e Iisus El, oare? Nu-i, al lui Iosif, fiu? Nu are, Părinți, aicea? Nu-i știm noi? Cum poate dar, zice apoi, „Am coborât din cer”?” Iisus

Ioan 7:46

Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.”

Fapte 6:10

Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.

Titus 2:8

De o vorbire sănătoasă, Fără cusururi și serioasă, Ca să rămână de rușine Cel cari, potrivnic, ți se ține, Să nu mai poată spune-apoi, Nici un cuvânt rău, despre noi.