Luca 4:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și orbilor – redarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ „Spiritul lui Iahve este cu Mine. El M-a desemnat să predic săracilor Vestea Bună. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită și să anunț eliberarea prizonierilor. Am mai fost trimis să ofer vedere orbilor, să eliberez pe cei oprimați

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți;

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁸ Duhul Domnului este peste Mine căci El M-a uns să duc vestea cea bună săracilor; M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea şi orbilor vederea; să-i eliberez pe cei asupriţi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați

Luca 4:18 Mawu Ofanana

Geneza 3:15

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”

2 Cronici 34:27

„Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii că, am văzut.

Psalmi 102:20

La geamătul celor ce sânt Ajunși a fi prinși de război, Pentru a-i izbăvi apoi, Pe-aceia care se vădesc Cum că pe moarte se găsesc.

Psalmi 147:3

De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.

Psalmi 2:2

Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,

Psalmi 2:6

„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:

Psalmi 34:18

Domnul, în bunătatea Lui, Se-apropie de-acela care O inimă înfrântă are, Iar cel ce are-un duh zdrobit Are să fie mântuit.

Psalmi 45:7

Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.

Psalmi 51:17

Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

Isaia 32:3

Cei cari să vadă-s învățați Nu vor avea ochii legați Iar cei cari au urechi și minte, Atuncea vor lua aminte.

Isaia 35:5

Atunci, urechea surzilor, Precum și ochii orbilor, Se vor deschide, negreșit.

Isaia 42:7

Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.

Isaia 45:13

L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”

Isaia 49:9

Să spui prinșilor de război: „Haideți, ieșiți – acum – și voi!” Celor ce-n beznă sunt aflați, Ai să le spui: „Vă arătați!” Pășune, ei vor fi avut, Pe drumuri. Loc, pentru păscut, Pe toate coastele-o să fie.

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 59:21

„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Езекиел 9:4

Domnul i-a zis apoi: „Să pleci Și prin Ierusalim să treci, Pentru că vreau ca în cetate Să te-ngrijești a fi-nsemnate Frunțile oamenilor care Gemete scot fără-ncetare, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care se fac în locu-acel.

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Țefania 3:12

Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.

Zaharia 11:11

S-a rupt toiagul, iar apoi, Nenorocitele de oi Care la Mine au luat Seama, văzut-au – de îndat’ – Că toate-aceste lucruri sânt După al Domnului Cuvânt.

Maleahi 4:2

„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.

Matei 11:5

Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este

Matei 12:18

„Iată, Acesta-I Robul Meu, Pe care-acum L-am ales Eu. El este Fiul Preaiubit. În El, sufletu-Mi a găsit Plăcerea. De aceea, Eu Torn, peste El, din Duhul Meu. El va vesti, Neamurilor, Sosirea judecății lor.

Matei 12:20

O trestie afla-se-va, Cari este ruptă, n-o va frânge. Fitilul fumegând, nu-l stinge, Ci face tot ce trebuiește, Pân’ judecata biruiește;

Matei 4:16

Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”

Matei 5:3

„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.

Luca 4:17

Atuncea, I S-a oferit A lui Isaia prorocie, Care s-a potrivit să fie Deschisă chiar în acel loc, În care, marele proroc

Luca 6:20

Iisus, ochii, Și-a ridicat, Spre ucenici, și-a cuvântat: „Ferice vouă, că sunteți Săraci, pentru că voi aveți Împărăția Domnului!

Luca 7:22

Graiul, din nou. Atunci, Iisus, Acelor ucenici, le-a spus: „Acuma, la Ioan, mergeți Și ce-ați văzut, să îi spuneți: Orbii văd iar, șchiopii pășesc, Leproșii, toți, se curățesc, Surzii, auz, au căpătat, Cei ce-au murit au înviat, Iar Evanghelia se vestește,

Ioan 1:41

Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)

Ioan 12:46

Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.

Ioan 3:34

Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește

Fapte 10:38

Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.

Fapte 26:18

Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”

Fapte 4:26

Iată că orice domnitor, Precum și-ai lumii împărați, Unitu-s-au și-s răsculați – Toți – împotriva Domnului Și împotriva Unsului – Al Unsului, Alesul Său.”

Fapte 4:27

Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.

Coloseni 1:13

Din a tenebrelor putere, Ne-a izbăvit prin a Sa vrere, Dându-ne-n urmă – dragii mei – Împărăția dragostei Fiului Său. Acolo, El Ne-a strămutat, pe noi, astfel.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

1 Petru 2:9

Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;