Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 24:5 - Biblia în versuri 2014

5 Femeile se-nspăimântară Și fețele și le plecară, Dar blând, bărbații le-au vorbit: „Pentru ce oare, ați venit, Ca printre morți, să căutați Pe Cel care e viu? Plecați!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Speriate, femeile s-au plecat cu fețele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutați între cei morți pe Acela care este viu?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

Onani mutuwo Koperani




Luca 24:5
15 Mawu Ofanana  

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!


Apoi mi-a zis: „De bună seamă, Om prea iubit, să nu ai teamă! Frică, nu trebuie să-ți fie, Chiar de nimica! Pace ție!” Pe când el astfel îmi vorbea, A revenit puterea mea Și-n felu-acesta am zis eu: „Acum vorbește, domnul meu, Pentru că iată, am simțit, Puterea că mi-a revenit.”


De vorbele ce le-asculta, Maria, gându-și frământa, Cu întrebări, să afle vrând, Urarea, ce-o fi însemnând.


Nedumerite, se priveau Și, ce să creadă, nu știau, Cuprinse de uimire mare. Atuncea, în strălucitoare Și albe haine-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați.


El nu-i aici, căci a-nviat, Așa precum v-a înștiințat, Pe când erați în Galileea, Spunându-vă de vremea ‘ceea,


L-a înviat Dumnezeu, iar. Al morții lanț, Domnul l-a frânt, Eliberându-L, din mormânt, Pentru că moartea nu putea, În stăpânire, a-L avea.


Aici, cel care, zeciuială, Primește – fără îndoială – Este un simplu muritor. Însă acolo – fraților – E cineva, de care știu Precum că este, veșnic, viu.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica din Smirna-l are: „Iată ce-ți spune ție-acum, Cel cari, întâi, este – precum Și „Cel din urmă” e chemat – Cari mort a fost, dar a-nviat:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa