Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 24:39 - Biblia în versuri 2014

39 Aproape! Mâinile-Mi priviți! Picioarele! Mă pipăiți! Un duh, oase și carne, n-are Așa cum am Eu.” După care,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Priviți la mâinile și la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeți-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne și oase ca Mine!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 24:39
12 Mawu Ofanana  

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.


Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”


Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat.


Iisus le-a zis: „Nu vă speriați! Pentru ce sunteți tulburați? De ce, la inimă, aveți Astfel de gânduri? Dar, haideți


(Picioarele, le-a arătat Și mâinile care-au purtat, În ele, urma cuiului.)


Le-a spus. Apoi, S-a ridicat Și, mâinile, le-a arătat, Și coasta. Ei, când L-au văzut, De bucurie, s-au umplut, Și-atunci, cu drag, Domnul Iisus,


Ceilalți, „Văzut-am pe Iisus!”, El zise: „De nu voi vedea Mâinile Lui, iar – mâna mea – N-am să o pun, în coasta Lui, Și dacă-n urma cuiului, Din palma Sa – degetul meu – Nu am să-l pun, n-am să cred eu!”


Apoi, pe Toma, l-a chemat Și, mâinile, i-a arătat, Zicând: „În palme, să-Mi privești! Cu degetul, să pipăiești, Ca să simți urma cuiului! Adă-ți dar mâna, să o pui În coasta Mea și, credincios, Fii Tomo, nu necredincios!”


După ce-a pătimit, Iisus, La ucenicii Săi, S-a dus; În fața lor, S-a-nfățișat Și, tuturor, dovezi le-a dat, Că viu e – dragă Teofile – Un timp de patruzeci de zile, În care le-a vorbit, mereu, Pe larg, de a lui Dumnezeu


Sfințiți, deplin, să fiți dar voi, De-al păcii Dumnezeu apoi. Al vostru duh, necontenit, Întreg, vreau a vă fi păzit; Sufletul vostru-apoi, și el, Precum și-al vostru trup, la fel. Acestea trebuiesc păzite, Pentru a fi neprihănite, Atuncea, când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus.


Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?


„Ceea ce-a fost de la-nceput, Ce-am auzit, ce am văzut Cu ochii noștri, ce-am privit, Ceea ce noi am pipăit Cu mâinile și avem știre De lucrurile cu privire La viață – la al ei Cuvânt; –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa