Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 23:5 - Biblia în versuri 2014

5 În El!” Ei, însă, stăruiau Și, mai înverșunați, strigau: „Noroadele-a întărâtat, Cu-nvățătura ce le-a dat! A început de prin Iudeea, Apoi aici și-n Galileea.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Dar ei au insistat și au zis: ‒ Incită poporul, învățându-i pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, și până aici!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar ei insistau, zicând: „Prin învățătura pe care o propagă începând din Galileea și până aici, El provoacă poporul la revoltă!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul învățând prin toată Iudéea, începând din Galiléea și până aici”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 23:5
24 Mawu Ofanana  

Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat.


Iisus, după ce-a terminat, Pe ucenici, de învățat – Căci doisprezece inși erau Care, mereu, Îl însoțeau – Din nou, pe drumuri, a pornit Și iar, a propovăduit, Spre binele mulțimilor, În orișice cetate-a lor.


Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm


Când a văzut că nu mai poate Să-i liniștească, și că toate Eforturile întreprinse De el, de gloată-au fost respinse, Pilat, apă-ntr-un vas, a pus Și-a spălat mâinile și-a spus: „Acum, eu sunt nevinovat Și n-am să pot fi acuzat, De sângele neprihănit, Al Celui care, răstignit, Cereți să fie. Treaba voastră!”


Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când


Iisus, când vestea a aflat, Cum că Ioan e-ntemnițat, Spre Galileea a pornit Și Evanghelia a vestit.


De-acolo, după ce-au plecat, Toți cărturari-au căutat – Cu Fariseii, împreună – Un bun prilej, ca să Îl pună În strâmtorare, să-L silească, De multe lucruri, să vorbească.


Noroadele, în gura mare, Strigau – din ce în ce mai tare – Ca El să fie răstignit, Iar pân’ la urmă-au biruit, Căci preoții le împingeau, Să facă, precum ei voiau.


De Galileea, când Pilat A auzit, a întrebat, De nu cumva, omul Acel Este Galileean, și El.


A doua zi, Iisus a vrut Să plece, într-un alt ținut, Cu ucenicii și, de-aceea, Ei au pornit spre Galileea. Pe drum, pe Filip, l-a-ntâlnit: „Urmează-Mă” – i-a poruncit.


„Să-L răstignești!”– strigară ei. „Voi vreți, pe-al vostru Împărat, Să-L răstignesc?” – zise Pilat.


În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.


„Este Hristos”. Uni-ntrebau: „Hristos, din Galileea, vine?


Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”


Acuma, orice-ascultător De-aicea, cred c-a auzit Cuvintele ce-au împânzit Ținuturile din Iudeea Și cele de prin Galileea, După ce-a propovăduit Ioan, botezul. Negreșit, Că voi, cu toții, ați aflat,


Atuncea, să se întețească, A prins gâlceava, și-a crescut, Iar căpitanul s-a temut Ca, nu cumva, Pavel să fie Rupt în bucăți, de-a lor furie. A poruncit ostașilor Să-l smulgă, din mijlocul lor, Și să îl ducă-n cetățuie, La adăpost, astfel, să-l puie.


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, la inimi, s-au simțit Și-au căutat un mod în care Ar fi putut să îi omoare.


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.


Mulțimea s-a înfuriat, Urechile și-a astupat Și, într-un răcnet îndrăcit, Asupra lui, s-a repezit, Împroșcând vorbe de ocară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa