Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 23:35 - Biblia în versuri 2014

35 Erau mulți cei care ședeau, Pe „Căpățâna”, și priveau. Fruntași-și băteau joc de El, Zicând mereu: „Iată-L pe-Acel Care, pe mulți, i-a mântuit! Acuma, șade răstignit, Deși ar face foarte bine Ca să se mântuie pe Sine, Dacă-i Hristos! – cum spunea des, Că-i al lui Dumnezeu Ales!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Acolo veniseră mulți oameni care asistau la ce se întâmpla. Conducătorii poporului (evreu) Îl ridiculizau pe Isus și ziceau: „Pretinde că i-a salvat pe alții! Să Se salveze (acum) pe Sine, dacă El este Cristos, Cel ales de Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: „Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 23:35
24 Mawu Ofanana  

Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc.


Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


Iar fii ai oamenilor, voi Să-mi spuneți cât voi mai vedea Batjocorită, în noroi, Că-i a mea slavă? Până când Deșertăciunea o iubiți, După minciuni doar, alergând? (Oprire)


Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți.


Zicându-și: „Iată, negreșit Că Dumnezeu l-a părăsit! Să-l înhățăm, căci nimenea, Scăpare, nu o să-i mai dea!”


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


De râs sunt și-s batjocorit Mereu, în fața tuturor. În cântece, al meu popor, M-a pus, râzând pe seama mea.


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


„Iată, Acesta-I Robul Meu, Pe care-acum L-am ales Eu. El este Fiul Preaiubit. În El, sufletu-Mi a găsit Plăcerea. De aceea, Eu Torn, peste El, din Duhul Meu. El va vesti, Neamurilor, Sosirea judecății lor.


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


După-mpăcarea cu Irod, Pilat chemat-a mult norod, Strânse pe preoții cei mari, Precum și pe-ai lor cărturari, Și-a zis, privindu-L pe Iisus:


Chiar și tâlharul răstignit, Alături, L-a batjocorit: „Nu îi fi, oare, Tu, Hristos? Te mântuiește! Dă-Te jos, De ești în stare, iar apoi, Ne mântuiește și pe noi!”


Apropiați-vă de El, De piatra vie, lepădată De oameni, dar apreciată Și-aleasă-n schimb, de Dumnezeu, Și scumpă-n fața Lui, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa