Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 23:31 - Biblia în versuri 2014

31 Copacului cel verde, dacă Așa îi fac, ce au să-i facă, Atunci, copacului uscat?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Iar dacă aceste lucruri se întâmplă copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

31 Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Onani mutuwo Koperani




Luca 23:31
13 Mawu Ofanana  

Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.


„Beți, căci văzut-am ce mult rău Se face în cetatea-n care Este chemat, fără-ncetare, Numele Meu! Credeți că voi, Nepedepsiți scăpați apoi? Nu veți scăpa nepedepsiți! Nu veți scăpa! Așa să știți! Căci voi trimite sabia, Asupră-vă. Ea va cădea Asupra celor care sânt Locuitori pe-acest pământ. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul oștirii a vorbit!”


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


Atuncea, mulți vor fi strigat: „Cădeți, peste noi, munților!” „Ne-acoperiți, dealurilor!”


Cu El, acolo, s-au aflat Și doi tâlhari. Oameni-acei Trebuiau răstigniți și ei, Pe deal, odată cu Iisus.


Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.


Dar dacă el va da mereu – Udat fiind – doar mărăcini – Pe-ntinsul său – sau numai spini, Are să fie lepădat, Pentru că este blestemat, Și va ajunge acel loc, În urmă, să i se dea foc.


Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa