Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 23:2 - Biblia în versuri 2014

2 Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acolo au început să Îl acuze, zicând: „Pe acest om L-am surprins provocând poporul la revoltă, pronunțându-Se împotriva achitării impozitelor către Cezar și pretinzând că El este Cristos, Regele (evreilor).”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 23:2
33 Mawu Ofanana  

Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


Iată că martori mincinoși S-au ridicat acum, furioși, Și să vorbesc, ei mi-au cerut, De lucruri ce nu le-am știut.


Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


Din gura peștelui ce-l prinzi Întâi, o rublă. S-o întinzi Celui cu darea, pentru Mine Și-asemenea și pentru tine.”


Toate-s ale Cezarului” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Pentru Cezar, iar Domnului, Dați-I ceea ce este-al Lui!” –


Iisus a fost înfățișat, Apoi, în fața lui Pilat. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” – Le-a zis Iisus. Ei s-au mirat, Și-nvinși, de-acolo, au plecat.


Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


„Pe omu-Acesta, L-ați adus, Aici, ca pe-un răufăcător. Ați spus că-i un ațâțător La răzmeriță. L-am luat, Și-n amănunt L-am cercetat, În fața voastră. V-am făcut Pe plac, așa precum ați vrut. Degeaba L-ați învinuit, Căci, vinovat, nu L-am găsit.


În El!” Ei, însă, stăruiau Și, mai înverșunați, strigau: „Noroadele-a întărâtat, Cu-nvățătura ce le-a dat! A început de prin Iudeea, Apoi aici și-n Galileea.”


Pilat, afară, a ieșit Și-a zis: „Ce pâră, i-ați găsit, Acestui om?” „Multe, sunt ele!


De n-ar fi făcător de rele, Crezi că la tine-am fi ajuns, Cu El, acum?” – ei i-au răspuns.


De-atunci, Pilat, necontenit, Cătă un mijloc potrivit Să Îi dea drumul. Nu voiau, Însă, Iudeii, și-i strigau: „Dacă-i dai drumul, omului Acestuia, Cezarului, Nu-i ești prieten! Orișicine Se face împărat, pe sine, Nu este al Cezarului Prieten, ci dușmanul lui!”


Acele lucruri ce le-au spus – Pe care-n seama mea le-au pus – Voind să mă învinuiască, Nu pot ca să le dovedească.


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


Deci fraților, mereu, să dați – La toți – ceea ce datorați: Cui datorați birul, să știți Că trebuie să îi plătiți; La cel ce vamă-i datorați, Vamă va trebui să-i dați; Cui frica-i datorați apoi, Frică să știți să îi dați voi; Iar dacă cinste-i datorați, Atuncea cinste să îi dați.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa