Luca 22:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Apoi a luat pâine; și după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, a rupt-o și le-a dat-o, zicând: „Aceasta reprezintă corpul Meu care se sacrifică pentru voi. Să vă amintiți de Mine, făcând și voi același lucru (cu o pâine).”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Luca 22:19 Mawu Ofanana

Psalmi 111:4

El a lăsat o amintire, Cari să rămână peste fire, Spre a putea a fi știute Minunile, de El, făcute. Domnul este îndurător, E milostiv și iertător.

Кынтаря кынтэрилор 1:4

Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.

Езекиел 37:11

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”

Езекиел 5:5

Așa vorbește Domnul: „Eu, Adevăratul Dumnezeu, Ierusalimul l-am luat Și-am vrut să fie așezat În mijlocul neamurilor, Având în jur, țările lor.

Daniel 2:38

Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat!

Matei 14:19

Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.

Matei 15:36

A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor.

Luca 22:17

Apoi, cupa, din fața Lui, A ridicat, a mulțumit Lui Dumnezeu, și le-a vorbit: „Luați paharul, iar apoi, Beți, împărțindu-l, între voi,

Luca 22:20

Când au sfârșit ei, de mâncat, Iisus, paharul, a luat, Iar după ce l-a dăruit Discipolilor, le-a vorbit: „Paharu-acesta, pe pământ, Înseamnă un nou legământ, Ce-n al Meu sânge s-a-ntrupat, Căci pentru voi, este vărsat.”

Luca 24:30

Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.

Ioan 6:23

Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,

Ioan 6:51

De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”

1 Corinteni 10:16

Paharul binecuvântat – Semnul care ne este dat – Pe care-l binecuvântăm De câte ori, noi îl luăm, Nu este oare-o-mpărtășire Cu sângele cari, peste fire, Hristos, să curgă, l-a lăsat? Iar pâinea care ni s-a dat Și-o frângem, pentru fiecare, Nu-i o împărtășire, oare, Cu trupul lui Hristos? Apoi –

1 Corinteni 10:4

Ei au avut, drept udătură, Același fel de băutură Duhovnicească, ce ieșea, Din piatra cari îi însoțea Și cari avea să se vădească, Drept stânca cea duhovnicească. Această stâncă, ne-ndoios, Fusese-atuncea, chiar Hristos.

Galateni 1:4

Pe Sine însuși, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat, Ca, din acest veac rău – pe noi – El să ne poată smulge-apoi, Prin voia Celui care, iată, Ne este Dumnezeu și Tată.

Galateni 4:25

Căci prin Sinai e-ntruchipată Roaba Agar, de astă dată. El e-n Arabia – cum știm – Și-arată spre Ierusalim, Care, acuma, negreșit – Cu-ai săi copii – este robit.

Efeseni 5:2

Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 5:18

Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu, Pentru tot ce vă dăruiește, Fiindcă El așa dorește Să faceți voi – precum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Titus 2:14

Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.

1 Petru 2:24

În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.