Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 21:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Curând, o vreme o să vie, În care nu o să rămâie Piatră pe piatră, așezată Aici, fără a fi surpată.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 ‒ Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 „Va veni timpul când nu vor mai rămâne două pietre împreună; ci totul va fi dărâmat!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeți, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 21:6
20 Mawu Ofanana  

„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”


Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”


Te-a auzit atâta lume, Vorbind în al Domnului Nume. Dar oare, cum de îndrăznești Să vii și să ne prorocești, Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat La Silo-n timpu-ndepărtat Se va-ntâmpla Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are? Și-apoi, cetatea nimicită Ajunge-va și pustiită?” Poporul l-a înconjurat Pe Ieremia, de îndat’. S-au strâns cu toți în jurul lui, În curtea Casei Domnului.


Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!


E doar pentru că acel munte Ce este al Sionului E pustiit. Pe creasta lui, Numai șacali hălăduiesc, Căci ei, doar, îl mai locuiesc.


În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”


Deschideți porțile pe care Țara Libanului le are, Să cadă pradă focului Toți cedri de pe-ntinsul lui!


Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.


Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!”


El zise, ucenicului: „Vezi măreția zidului? Să știi dar, că zidirea toată Are să fie dărâmată; Piatră pe piatră n-o să stea, Nimic nu va mai rămânea!”


Atunci, mulți – ce L-au ascultat – Nedumeriți, au întrebat: „Când, oare, au să se-mplinească Toate? Ce semn o să vestească, Ceea ce Tu, acum, ne-ai spus?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa