Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 20:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: ‒ Ale Cezarului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 „Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei.

Onani mutuwo Koperani




Luca 20:24
14 Mawu Ofanana  

De datorie. A ieșit Robul afară, și-a-ntâlnit Pe un tovarăș, ce avea O sută, doar, de lei, să-i dea. Când l-a văzut, s-a repezit, L-a prins de gât și i-a vorbit, Strigându-i amenințător: „Plătește-mi ce îmi ești dator!”


Cu câte-un leu s-a învoit,


Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat Pe acest ban?” „Sunt ale lui,


Iar ei, în grabă, I-au adus, Banul cerut. „Ei, ce vedeți?” – I-a întrebat Iisus. „Spuneți, Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Pe banu-acesta? Ale cui?!” „Toate-s ale Cezarului!” –


În vremea ‘ceea, a ieșit Un ordin, ce a stabilit Ca toată lumea să se-nscrie, Deci, un recensământ să fie. Cezar August fusese cel Ce hotărâse-n acest fel.


Problema birului? Ce crezi? Cezarului – am vrea să știm – Se cade, bir, să îi plătim?”


El le-a știut gândul ascuns, De-acea, astfel, le-a răspuns: „De ce-ncercați, vicleni să fiți Și vreți ca să Mă ispitiți?


Atuncea, dați – ce e de dat – Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!”


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Era al cincisprezecelea An de domnie, ce-l făcea Tiberiu Cezar; dregător, Peste țara Iudeilor, Fusese pus Ponțiu Pilat; Irod era înscăunat Cârmuitor, în vremea ‘ceea, Peste micuța Galileea, Iar peste al Ituriei Ținut, și al Trahonitei – La fel, peste Lisania – Frate’ său, Filip, stăpânea, Căci le era cârmuitor, Și-al Abilenei domnitor;


Oameni avură, printre ei, Pe un proroc, Agab, numit. Prin Duh, acesta a vestit Că lumea fi-va bântuită, Curând, de-o foamete cumplită. Când lucru-acesta s-a-ntâmplat, Claudiu fost-a împărat.


Apoi, Agripa i-a vorbit, Lui Festus, astfel: „Negreșit, Omul acest ar fi putut Fi liber, de n-ar fi cerut, Ca în fața Cezarului, Să judecăm, cauza lui.”


Toți sfinții vă doresc și ei, Tot sănătate, dragii mei, Dar, mai ales, sfinții pe care, Cezar, în casa lui, îi are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa