Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 20:16 - Biblia în versuri 2014

16 Pe-acei vieri, el i-a tăiat, Iar via, altora, le-a dat.” Când vorbele I-au auzit, Ei, „Nicidecum!” au și rostit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 El va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora. Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: ‒ Să nu se întâmple așa!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Va veni, îi va distruge și va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Va veni și-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”

Onani mutuwo Koperani




Luca 20:16
24 Mawu Ofanana  

Însă, la vremea rodului, Trimise robi, să i se dea Partea ce i se cuvenea, Din roade. Dar, robii trimiși


Ei au răspuns: „S-a-nfuriat: Pe ticăloși, el i-a tăiat, Iar via o dădu altui, Care, la vremea rodului, Îi va da dreptul cuvenit.”


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


Atunci, însă, când o să vie Stăpânul, o să îi omoare. Va șterge, astfel, de sub soare, Pe-acei tâlhari, și o să dea – În urmă – via, altuia.


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


Pe fiu, vieri-au tăbărât, L-au prins și-apoi, l-au omorât. Acum, stăpânul, ce-a făcut, Când, aste lucruri, a văzut?


Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.


„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție.


„S-au poticnit”, vă-ntreb acum, „Ei, ca să cadă?” Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, Drum s-a deschis, Neamurilor, Ca mântuirea s-o primească, Și faptu-acesta să stârnească – Prin oamenii cari au să vie – A lui Israel gelozie.


„Deci, prin credință, încercăm Noi, Legea, să o desființăm? Nu – pentru că nici nu dorim – Ci, dimpotrivă, o-ntărim.”


N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”


Nu, nicidecum! Dar cum, altfel, Lumea, va judeca-o El?


„Însă acuma, ce urmează? Să tot greșim, căci nu contează, Pentru că nu suntem sub Lege, Ci stăm sub har? Se înțelege, Că nu putem să ne gândim Că-i voie să păcătuim.


Nu, nicidecum, căci – negreșit – Dacă, acuma, am murit Față de ăst păcat, voim, Tot în păcate, să trăim?


Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”


„Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi,


„Deci, ce vom zice? Nu cumva, La Dumnezeu, aflase-va Vreo nedreptate? Nu, nicigând!


Nu știți că trupul vostru este Un mădular, care zidește Al lui Hristos trup? Așadar, Cum să iau eu, un mădular, Al lui Hristos, și să-ndrăznesc, Drept mădular, să-l folosesc Pentru o curvă? Nu, nici gând! Nu pot să fac așa, nicicând!


Dar dacă-n timp ce căutăm Ca, în Hristos, să căpătăm Neprihănirea, iar apoi, Găsiți suntem, în urmă, noi, Drept păcătoși, este Iisus, Cumva, vreun slujitor supus Păcatului? Nu, nicidecum!


Atuncea, Legea se vădește, Cumva, că se împotrivește, Făgăduințelor știute Că sunt, de Dumnezeu, făcute? Nu, nicidecum! De-ar fi fost dată O Lege, prin cari, căpătată Ar fi fost viața, se-nțelege, Precum că tot aceeași Lege Ar fi adus neprihănire Atunci, pentru întreaga fire.


Cât despre mine, nu doresc, Vreo laudă, ca să primesc, Din altceva, neîndoios, Decât din crucea lui Hristos, Prin care, lumea e găsită – Față de mine – răstignită, Iar eu apoi, de-asemenea, Sunt răstignit, față de ea!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa