Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 20:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dar, când vierii l-au zărit, Pe fiu, iute, s-au adunat Și au ținut, îndată, sfat, Zicând: „Iată dar, că sosește Cel care, via, moștenește. Să îl ucidem! Îl lovim, Iar via, noi o moștenim!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm, pentru ca moștenirea (lui) să fie a noastră!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alții, zicând: «Acesta este moștenitorul; să-l ucidem pentru ca moștenirea lui să fie a noastră!».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’

Onani mutuwo Koperani




Luca 20:14
20 Mawu Ofanana  

Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.


Atunci, Eu îl voi fi făcut Să fie cel dintâi născut, Mai ‘nalt decât toți cei ce sânt Drept împărați pe-acest pământ,


Când ucenici-au auzit, În sinea lor, ei s-au gândit: „Ne spune-așa, că am uitat De pâine, și n-am cumpărat.”


Deci iată ce am să vă cer: Botezul lui Ioan, din cer, Sau de la oameni, a venit?” Ei, între ei, au șușotit: „Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde, Va zice: „De-ați știut de unde Venit-a, de ce n-ați crezut?” Acum, cu toții am văzut,


Însă, la vremea rodului, Trimise robi, să i se dea Partea ce i se cuvenea, Din roade. Dar, robii trimiși


În fiecare zi, mergea Iisus, la Templu. Mulți veneau Și-nvățătura-I ascultau, Uimiți. Doar preoții cei mari, Bătrânii și-ai lor cărturari, Se sfătuiau, fără-ncetare, Cătând vreun mijloc să-L omoare;


Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânul viei s-a gândit: „Ce să mă fac? Am să trimit, Acuma, chiar pe fiul meu, Cel prea iubit, căci – gândesc eu – Cu cinste, el va fi primit.”


Pe fiu, vieri-au tăbărât, L-au prins și-apoi, l-au omorât. Acum, stăpânul, ce-a făcut, Când, aste lucruri, a văzut?


Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.


Ei, între ei, au șușotit: „Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde, Va zice: „De-ați știut de unde Vă vine, de ce n-ați crezut?”


Se-apropia, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Cătau un mijloc – oarecare – Ca pe Iisus, să Îl omoare; Pe față, nu Îl atacau, Căci, de noroade, se temeau.


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.


Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa