Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 20:13 - Biblia în versuri 2014

13 Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânul viei s-a gândit: „Ce să mă fac? Am să trimit, Acuma, chiar pe fiul meu, Cel prea iubit, căci – gândesc eu – Cu cinste, el va fi primit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi rușine».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’

Onani mutuwo Koperani




Luca 20:13
19 Mawu Ofanana  

Ce – oare – aș mai fi putut Viei să-i fac, și n-am făcut? Când struguri buni am așteptat, Struguri sălbatici ea Mi-a dat! Ceea ce văd, nu Mi-e pe plac!


Poate că drumul rău și-l lasă – Atuncea – a lui Iuda casă, Știind pedeapsa pregătită, Cu care ea va fi lovită. Dacă aude, poate-apoi Se va întoarce înapoi Și-atunci păcatul săvârșit Am să i-l iert Eu, negreșit.”


Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!”


De-aceea, fiu al omului, Din mijlocul poporului Acestuia, tu ai să pleci. Îți pregătește lucruri deci, Ce-ți trebuie-n călătorie Și-ți sunt folositoare ție. Să părăsești acest popor, În plină zi! Sub ochii lor, Pleacă din locu-n care ești, Ca un alt loc să îți găsești, Căci poate – de te vor vedea – Să înțeleagă, vor putea, Că sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


În acest fel, El le-a vorbit: „Într-o cetate, a trăit, Odată, un judecător. Omul nu era temător, De Dumnezeu. De nimenea, Pic de rușine, nu avea.


Judecătorul, din cetate, Mult timp, nu i-a făcut dreptate. Totuși, în urmă, și-a zis: „Eu, Măcar că n-am, de Dumnezeu, Teamă, și nici nu am rușine De oameni, dar pentru că-mi vine


Cu-al treilea rob, a fost la fel: Păți, ca primii doi, și el, Fiind rănit și-afară dat.


Dar, când vierii l-au zărit, Pe fiu, iute, s-au adunat Și au ținut, îndată, sfat, Zicând: „Iată dar, că sosește Cel care, via, moștenește. Să îl ucidem! Îl lovim, Iar via, noi o moștenim!”


„El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați Și, întru totul, să-L urmați!”


Lucrul acesta s-a-mplinit; De-aceea, am mărturisit, Căci am văzut! Iar El – zic eu – Îi este Fiu, lui Dumnezeu!”


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa