1 Odată, când Iisus vestea, În Templu, Evanghelia Și-mpărtășea, norodului, Cu drag, învățătura Lui, L-au căutat preoții mari, Bătrânii și-ai lor cărturari.
1 Într-una din zile, în timp ce Isus învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii,
1 Într-o zi, Isus învăța mulțimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoților, învățătorii legii mozaice și conducătorii poporului (evreu).
1 Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii,
Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.
Iisus, de ucenici urmat, Porni la drum și-a colindat, Prin țară: a venit la sate Și – din cetate, în cetate – La toți pe care-i întâlnea, Vestit-a Evanghelia.
L-a privit țintă-n ochi și-a spus: „Pe față, lumii, i-am vorbit! Așadar, am împărtășit, Învățătura Mea, mereu, În sinagogi și-n Templu. Eu Am cuvântat îndeajuns Și nu am zis nimic ascuns. Întotdeauna, Eu eram Printre Iudei și le vorbeam.
Ioan și Petru mai erau La Templu, încă, și vorbeau Norodului, când a venit – De Saduchei mulți însoțit, De preoții norodului – Chiar căpitanul Templului.
Aceste vorbe au stârnit Gloata, cu care s-au unit Bătrâni și cărturari. Furioasă, Ascultând vorba mincinoasă, Mulțimea, pe Ștefan, a pus, Mâna și, la Sobor, l-a dus.