44 Părinții nu s-au sinchisit Văzând că nu e lângă ei Copilul, crezându-L cu cei Care, la drum, îi însoțeau, Căci multe rude, ei aveau. S-au dus dar, de L-au căutat, Cale de-o zi. Nu L-au aflat,
44 Crezând că El este printre oamenii care călătoreau împreună cu ei, au mers o zi și apoi L-au căutat în grupul rudelor și în cel al cunoscuților lor;
Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.
Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.
Când sărbătoarea s-a sfârșit, După ce praznicul cel mare, De Paști, se stinse, fiecare Porni către al său ținut. Iisus, de-ai lui, S-a fost pierdut Și, în cetate-a revenit.
Toți cunoscuții lui Iisus, Femeile care s-au dus Din Galileea după El, Se strânseră pe dealu-acel. Mai la oparte, ei ședeau – Retrași de ceilalți – și priveau.