Luca 2:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁷ apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ Avea optzeci și patru de ani. Nu pleca din zona templului, ci slujea permanent lui Dumnezeu, postind și rugându-se.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.

Luca 2:37 Mawu Ofanana

Psalmi 22:2

Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.

Psalmi 23:6

De fericire și-ndurare Sunt însoțit, fără-ncetare, În toate zilele ce-mi sânt Lăsate pe acest pământ. În toate zilele pe care, Pe lume, viața mea le are, În Casa Domnului, mereu, Voi fi și locui-voi eu.

Psalmi 27:4

Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.

Psalmi 84:10

O zi, cu Tine, se vădește Că mult mai mult ea prețuiește, Decât o mie, rânduite În altă parte-a fi trăite. În pragul Casei cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Aș vrea, mereu, să locuiesc, Decât să mă adăpostesc În corturi bine pregătite, De răutăți doar locuite!

Psalmi 84:4

Fericiți, cei ce se vădesc Că-n a Ta Casă locuiesc, Pentru că ei – precum socot – Ca să Te laude, mai pot.

Psalmi 92:13

Aceia care sunt sădiți În Casa Domnului, să știți Că înverziți vor fi mereu, În curțile lui Dumnezeu.

Exodul 38:8

A mai făcut, pentru spălat, Și un lighean, ce l-a lucrat Numai din tablă de aramă. Piciorul său, de bună seamă, Tot din aramă l-a-ncropit. Drept material, a folosit, Atuncea, la facerea lor, Oglinzile femeilor.

Luca 5:33

Ei ziseră, către Iisus: „Încă ceva, avem de spus: Toți ucenicii noști’ postesc Și rugăciuni, mereu, rostesc. Ai lui Ioan fac tot la fel: Se roagă și postesc, cu el; Pe când ai Tăi nici grijă n-au, Ci ei mănâncă doar, și beau.”

Fapte 13:3

Ei au postit și s-au rugat, Iar după ce și-au așezat, Toți, mâinile, peste cei doi, I-au învoit să plece-apoi.

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 26:7

Pentru-mplinirea ei, și eu, Și-alături mie-mi sunt – să știi – Douăsprezece seminții, Din Israel, cari așteptăm – Și zi și noapte ne rugăm Lui Dumnezeu și Îi slujim – Făgăduința, s-o primim. Deci, pentru-a mea nădejde, iată, Sunt dat, acum, în judecată, De-acești Iudei, azi, împărate!

1 Timotei 5:5

Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.

Revelația 3:12

Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: Un stâlp, pe-acela, îl fac Eu, Al Templului lui Dumnezeu Și niciodată-apoi, din el, Nu va ieși omul acel; Iar Numele lui Dumnezeu, Pe el, atunci, am să-L scriu Eu. Am să mai scriu, de-asemenea, Și numele ce-l va avea Cetatea Lui – aceea care, Din ceruri o să se coboare Și care, precum bine știm, Va fi noul Ierusalim. De-asemenei, voi mai scrie Eu, În urmă, și Numele Meu, Și îl voi însemna anume – Atuncea – cu al Meu nou Nume.

Revelația 7:15

De-aceea, trebuie să vie, Acum, la jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Spre a sluji apoi, mereu, Și zi și noapte-n Templul Lui; Iar cortul Dumnezeului Cel viu în veci și necuprins, Deasupră-le, va fi întins.

1 Samuel 2:2

Nimeni nu este, pe pământ La fel cu e Domnul, de sfânt. Alt Dumnezeu – la fel ca Tine – N-a fost și nu va fi, știu bine. Nu-i stâncă, precum e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.