Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 2:36 - Biblia în versuri 2014

36 O prorociță se găsea, Acolo; Ana se numea, Fiind a lui Fanuel fată – Așer, de neam. Înaintată Era, în vârstă. A trăit – După ce s-a căsătorit – Doar șapte ani cu-al ei bărbat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Acolo mai exista și o profetesă care se numea Ana. Ea era fata lui Fanuel care provenea din urmașii lui Așer. Ana era acum bătrână și văduvă, după ce conviețuise șapte ani cu fostul ei soț.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Era acolo și Ána, profetesa, fiica lui Fanuél din tribul lui Așér. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei.

Onani mutuwo Koperani




Luca 2:36
18 Mawu Ofanana  

„Mă simt atât de fericită!” – Lea a zis – „Voi fi numită Drept fericită-ntre femei”. Atunci, fiului roabei ei, I-a zis „Așer”; prin „Fericit”, Numele-acesta-i tălmăcit.


Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.


Iar când Stăpânul timpului Te va chema de pe pământ, Ca să te-așeze în mormânt, Vei fi ca snopul adunat La vremea lui. Am cercetat


Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


Tu, fiu al omului, vorbește Și împotrivă prorocește, La cei care se dovedesc Precum că prorocii rostesc, Pe gustul inimilor lor Și-l rătăcesc pe-al Meu popor!


Iată, îți dau acum de știre, Că sufletu-ți va fi străpuns De-o sabie, gândul ascuns – În inima multor, dosit – Fiind astfel descoperit.”


Tocmai în ceasul când Iisus Era în Templu, ea s-a dus, Acolo, iar când a intrat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și-apoi, celor prezenți, le-a spus Tot ce știa, despre Iisus.


Da! Chiar și peste robii Mei – Însă, nu numai peste ei, Ci și peste roabele Mele – Turna-voi, în zilele-acele, Din al Meu Duh, de-au să vorbească Cu toții și-au să prorocească.


Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea.


Orice femeie, de la voi, Dacă se roagă – sau, apoi, O prorocie, a rostit – Fiind cu capul dezvelit, Ea, negreșit, păcătuiește, Căci, pe-al ei cap, îl necinstește, Pentru că ea-i ca una care E rasă-n cap și, păr, nu are.


„De daruri, care sunt cerești – Adică sunt duhovnicești – Doresc ca să aveți știință, Să nu fiți în necunoștință.


Că el va trebui să fie Fără prihană, cumpătat, Doar c-o femeie, cununat, Cu-nțelepciune, silitor, Mereu – de oaspeți – primitor, Necontenit a fi în stare De-ai învăța, pe fiecare.


O văduvă care va vrea, Înscrisă, ca să fie ea, În lista celor arătate Că-s văduve adevărate, Nu va fi tânără și deci, Să nu se afle sub șaizeci De ani. E bine de știut, Că trebuie să fi avut Un singur soț. De-asemenea,


A cincea parte-a revenit Pentru Așer. El a primit Astfel, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.


Din seminția lui Așer, La fel, douășpe mii se cer; Neftali, doișpe mii, avea; Manase-apoi, de-asemenea;


În acel timp, judecător, Peste Israeliți, domnea Debora, cea care avea Un mare dar de prorocie, Și-i a lui Lapidot soție.


Două neveste-avea Elcana: Pe cea dintâi o chema Ana, Iar cea de-a doua se numea Penina. Omul se suia,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa