Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 2:32 - Biblia în versuri 2014

32 Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 o lumină ca revelație pentru națiuni și o glorie pentru poporul Tău Israel!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Ea este lumina care a fost revelată tuturor națiunilor și care va fi gloria poporului Tău – Israel!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 lumină spre luminarea neamurilor și gloria poporului tău, Israél!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului Tău Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 2:32
22 Mawu Ofanana  

Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară.


La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.


Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.


Făcuți vor fi neprihăniți În Domnul dar – și proslăviți Vor fi de-asemenea, în El – Cei ce-s urmași din Israel.”


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Să spui prinșilor de război: „Haideți, ieșiți – acum – și voi!” Celor ce-n beznă sunt aflați, Ai să le spui: „Vă arătați!” Pășune, ei vor fi avut, Pe drumuri. Loc, pentru păscut, Pe toate coastele-o să fie.


Pleacă-ți urechea neam al Meu Și ia aminte, tot mereu, La ce îți spun! Căci Legea, iată, Numai din Mine se arată. Lumină, ea are să fie, Popoarelor, pentru vecie.


Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.


Poporul care se vădea Că-n întuneric rătăcea, Iese din bezna cea deplină Și-acuma vede o lumină. Peste cei care se vădeau Că-n umbra morții locuiau, Iată – acuma – că răsare – Și-i scaldă – o lumină mare.


Vreun neam, vreodată, s-a văzut Ca idolii ce i-a avut Să-i fi schimbat, măcar că ei N-au fost și nu sunt dumnezei? Poporul Meu, doar, și-a schimbat Slava și-n locu-i a luat Ceva ce-i nefolositor, Căci nu îi e de ajutor!


„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”


Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”


Dar îngerul a cuvântat: „Fiți fără teamă, căci sosesc, La voi, ca să vă-mpărtășesc O veste bună, ce-o să fie Prilej de mare bucurie, Pentru noroadele-ntristate!


Ce-ai pregătit-o tuturor –


Cum că Hristos o să sosească Și are ca să pătimească, Iar după ce are să fie Primul care o să învie, Va da lumină, tuturor: Norodului, Neamurilor.”


Acum dar, voi așa să știți: Că mântuirea arătată, De Dumnezeu, e ascultată De către Neamuri.” A sfârșit


Pentru că, după cum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris, „Cel ce se laudă, să știe, În Domnul, lauda să-i fie”.


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa