Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 19:44 - Biblia în versuri 2014

44 Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

44 Te vor distruge împreună cu toți locuitorii din tine și nu vor lăsa nici măcar două pietre împreună – pentru că nu ai cunoscut vremea când ți s-a oferit posibilitatea salvării…”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

44 te vor face una cu pământul pe tine și pe copiii tăi care sunt în tine și nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

44 Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

44 te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 19:44
19 Mawu Ofanana  

Ferice de acela care, Pe ai tăi prunci, o să-i omoare! Ferice, celui ce-i zdrobește De stâncă și îi nimicește!


„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”


Cetate, vei fi-mpresurată Din toate părțile, deodată, Căci Eu am să te înconjor Cu cetele străjerilor Și șanțuri de-apărare-apoi, În contra ta, ridica-voi.


Nu voi mai fi-ngăduitor Și n-o să scape nimenea, În anu-n care va cădea Pedeapsa peste Anatot, Căci îi voi nimici de tot.”


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”


Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!”


El zise, ucenicului: „Vezi măreția zidului? Să știi dar, că zidirea toată Are să fie dărâmată; Piatră pe piatră n-o să stea, Nimic nu va mai rămânea!”


„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!


Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat


El zise: „De-ai fi cunoscut! O, azi măcar, de-ai fi știut Acele lucruri, ce-ar putea, Pace și liniște, să-ți dea! Acum însă, ele-s ascunse De ochii tăi. Sunt nepătrunse!


„Curând, o vreme o să vie, În care nu o să rămâie Piatră pe piatră, așezată Aici, fără a fi surpată.”


Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa