Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 19:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar concetățenii lui îl urau; și au trimis o delegație cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.’

Onani mutuwo Koperani




Luca 19:14
15 Mawu Ofanana  

Cei ce-i ating se înarmează Cu-un fier, sau poate-i cercetează Doar cu mânerul suliței. Apoi, cu toții, strânși sunt ei, Aduși într-un anume loc, În care, fi-vor arși, în foc.”


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


Atuncea, stă și se socoate, Cum că mai bine o să fie, De va trimite o solie, Prin care să îi ceară pace, Dușmanului, și-așa va face: De-ndată-i va trimite carte, Cât, încă, el este departe.


Chemă, pe zece robi, la sine Și, zece poli – grecește „mine” – Le dărui, zicând apoi: „Iată ce vreau eu, de la voi: Luați polii aceștia toț’ Și, până vin, faceți negoț.”


Când acel om a revenit, După ce-ntâi a dobândit Împărăția, a chemat, Pe robii cărora le-a dat Polii, să vadă, ce-au făcut Și, ce câștig, au obținut, Făcând negoț. Primu-a venit,


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.


„Urâți, atunci când o să fiți, De către lume, voi să știți Că Eu am fost – mai înainte – Urât, de ea. Să țineți minte:


Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa