Luca 18:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Celor ce-L ascultau, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus, Căci, printre-ascultători, erau – Atunci – și unii ce credeau Precum că sunt neprihăniți, Iar buni de-a fi disprețuiți, Îi socoteau, pe alții, ei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ A mai spus încă o parabolă. Aceasta îi viza pe unii care se considerau „corecți” și îi desconsiderau pe ceilalți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți.

Luca 18:9 Mawu Ofanana

Proverbe 30:12

Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,

Isaia 65:5

Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Levitic 13:32

Să-l cheme să se-nfățișeze, A șaptea zi, să-l cerceteze; Și dacă râia nu s-a-ntins Și dacă în al ei cuprins, Părul nu s-a îngălbenit Și dacă nu s-a adâncit Rana, în pielea celui care,

Luca 10:29

„Așa e, însă, Te-ntreb eu: Cine-i acel aproape-al meu?”

Luca 15:2

Văzând aceasta, cărturarii Și Fariseii – toți mai marii – Pe seama lui Iisus, cârteau Și unii altora-și spuneau: „Pe păcătoși, El îi primește! Vedeți? Și-apoi, cu ei, prânzește!”

Luca 16:15

Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.

Luca 18:11

Deci, Fariseu-n rugăciune, În sine, a-nceput a spune: „O, Dumnezeul meu Cel Sfânt, Îți mulțumesc, că eu nu sânt La fel ca alții: hrăpăreți Și preacurvari, răi, ori nedrepți, Sau ca acest vameș sărman!

Luca 19:7

Cari se aflară lângă ei – Și-L auziră pe Iisus – Îndată au cârtit și-au spus: „Ceea ce face, nu-i frumos! Stă-n gazdă, la un păcătos!”

Luca 7:39

Când Fariseul ce-l poftise Văzu acest lucru, își zise: „Omul Acesta, de-i proroc, Ar ști – ca toți, din acest loc – Căci cea, ce-I șade la picioare, Este o păcătoasă, mare.”

Ioan 8:48

Iudei-au spus: „N-am zis noi bine, Că ești Samaritean și-n Tine

Ioan 9:28

Discipoli?” Ei au tăbărât, Cu gura, și l-au ocărât: „Tu-I ești discipol, cum vedem! Dar noi, ai lui Moise, suntem!

Ioan 9:34

„Tu ești, cu totul, în păcat Născut!” – i-au zis ei, imediat. „Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!” Apoi, l-au scos, grabnic, afară.

Fapte 22:21

„Du-te degrabă”, Domnu-a spus, Căci, printre Neamuri, vei fi dus.”

Romani 10:3

Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu.

Romani 14:10

Dar pentru ce – te întreb eu – Îți judeci fratele, mereu? Sau pentru ce-l disprețuiești, Pe frate’ tău? Să te gândești Că toți avem a merge-odată, La scaunul de judecată, Al lui Hristos, precum s-a zis

Romani 14:3

Cel ce mănâncă, nu-ndrăznească Pe altul să-l disprețuiască, Dacă acela nu mănâncă. De-asemenea, oprit e, încă, Acela care n-a mâncat, Ca să îl judece de-ndat’, Pe celălalt, căci – negreșit – De Dumnezeu, a fost primit.

Romani 7:9

Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.