Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 18:32 - Biblia în versuri 2014

32 Neamuri au să-L batjocorească, Multe ocări va fi-ndurat Și-n față, fi-va El, scuipat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Căci El va fi dat pe mâna neevreilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 El va ajunge la discreția neevreilor, care Îl vor ridiculiza, Îl vor defăima și Îl vor scuipa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa

Onani mutuwo Koperani




Luca 18:32
26 Mawu Ofanana  

Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.


După cum El Se dovedise O pricină ce-i îngrozise Pe mulți – căci fața ce-o avea Deosebită se vădea De-nfățișarea tuturor Feciorilor oamenilor, Fiind o față chinuită Și de dureri schimonosită –


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


„Tu, ceată a Sionului Te strânge, în cetatea lui! Strângeți dar, rândul, v-adunați, Căci noi suntem împresurați! Lovit în față e acel Ce-l judecă pe Israel! Cu o nuia, s-a pomenit, Peste obraz, că e lovit!


De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut Ce va urma. Le-a spus că El Va părăsi locul acel, Că la Ierusalim pleca-va, Că își va pierde toată slava – Din pricina bătrânilor, Precum și a preoților Cei mai de seamă. Le-a mai spus Că-n temniță, El va fi dus, Iar după ce-o fi pătimit, Are să fie răstignit. Trei zile va urma să stea Mort, iar apoi, va învia.


În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”


Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși.


Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit,


După aceea, L-au legat Și la Pilat din Pont, L-au dus. „El să Îl judece!” – și-au spus.


Din sală, mulți au început Să-L scuipe. Unii L-au bătut Cu pumnii. Alții Îl loveau Și, „Prorocește!”, Îi strigau. După ce L-au batjocorit, Aprozi-n palme, L-au primit.


Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat.


După batjocurile-acele, Au să Îl bată, cu nuiele Și, omorât, are să fie; Dar, în trei zile, va să-nvie.”


Iisus a fost înfățișat, Apoi, ‘naintea lui Pilat.


Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat.


Erau mulți cei care ședeau, Pe „Căpățâna”, și priveau. Fruntași-și băteau joc de El, Zicând mereu: „Iată-L pe-Acel Care, pe mulți, i-a mântuit! Acuma, șade răstignit, Deși ar face foarte bine Ca să se mântuie pe Sine, Dacă-i Hristos! – cum spunea des, Că-i al lui Dumnezeu Ales!”


Atuncea, un aprod zelos, S-a ridicat, iute, de jos, Și, peste față, L-a lovit, Cu palma și-apoi I-a vorbit, Strigând înfuriat, de tot: „Cum poți, ca marelui preot, Să îi răspunzi, în acest fel?!”


La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.


De n-ar fi făcător de rele, Crezi că la tine-am fi ajuns, Cu El, acum?” – ei i-au răspuns.


Astfel, ceea ce-a zis Iisus, Când despre moartea Sa vorbise, Prin spusa lor, se împlinise.


Zise Iisus. „Dar, ce sunt Eu? Îți pare că aș fi Iudeu? Doar neamul Tău” – zise Pilat – „În a mea mână, Te-a lăsat! Mai bine-mi spui, de la-nceput, Cu vorbă bună, ce-ai făcut.”


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa