Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 18:2 - Biblia în versuri 2014

2 În acest fel, El le-a vorbit: „Într-o cetate, a trăit, Odată, un judecător. Omul nu era temător, De Dumnezeu. De nimenea, Pic de rușine, nu avea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 El a zis: ‒ Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 El le-a zis: „Într-un oraș exista un judecător care nu se temea de Dumnezeu și căruia nu îi era rușine de oameni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.

Onani mutuwo Koperani




Luca 18:2
14 Mawu Ofanana  

Cerințele săracilor, Cel bun, mereu, le-a priceput, Însă cel rău nu le-a văzut.


Pustii sunt drumurile-acele, Căci nimeni nu umblă pe ele. Asur – după cum e știut – Un legământ mare-a avut, Însă l-a rupt. Disprețuiește Cetățile și se vădește, Acuma, de parcă nu vrea, A se uita la nimenea.


Cu el, era-n cetatea ‘ceea Și-o biată văduvă. Femeia Mergea, des, la judecător, Și îi cerea, stăruitor: „Să-mi faci dreptate, te rog eu, În cearta cu pârâșul meu!”


Judecătorul, din cetate, Mult timp, nu i-a făcut dreptate. Totuși, în urmă, și-a zis: „Eu, Măcar că n-am, de Dumnezeu, Teamă, și nici nu am rușine De oameni, dar pentru că-mi vine


Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânul viei s-a gândit: „Ce să mă fac? Am să trimit, Acuma, chiar pe fiul meu, Cel prea iubit, căci – gândesc eu – Cu cinste, el va fi primit.”


Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa