Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 18:14 - Biblia în versuri 2014

14 Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Eu vă asigur că nu primul, ci acesta s-a întors acasă considerat corect. Pentru că oricine se înalță, va fi smerit; și cine se smerește, va fi înălțat.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 18:14
39 Mawu Ofanana  

Tu, pentru a ta ridicare, Te vei ruga, căci Dumnezeu, Dă ajutorul Său, mereu, Celor ce-și țin ochii plecați.


Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?


De am dreptate, știu prea bine Că gura mea mă osândește Căci El mă învinovățește Chiar dacă sunt nevinovat.


Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.


Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.


Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.


Până când ți se spune „Hai! Suie-te sus!”, căci e mai bine – De-așa vei face – pentru tine, Decât jos, coborât să fii Și în pământ, ochii să-ți ții, În fața voievodului, Precum și a norodului.


Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.


De cei care batjocoresc Își bate joc, dar har primesc Toți cei smeriți. Vor moșteni


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Făcuți vor fi neprihăniți În Domnul dar – și proslăviți Vor fi de-asemenea, în El – Cei ce-s urmași din Israel.”


El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Sufletul i s-a îngâmfat Și-n el, prihana s-a aflat; Doar prin credință – negreșit – Trăi-va cel neprihănit.


Smerit, cel ce se va-nălța, Va fi; iar cel ce va-nvăța Să se smerească, înălțat Fi-va – smerit de s-a purtat.”


„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.


Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți.


„Așa e, însă, Te-ntreb eu: Cine-i acel aproape-al meu?”


La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.


Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”


Acuma dar, omul acel Cari nu lucrează, însă, el, Credință numai, dovedește, În Cel care îl socotește – Pe păcătos – neprihănit, Ajunge-va ca socotit Să-i fie felul de gândire – Credința lui – neprihănire.


„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Dar cine, oare, va-ncerca, O pâră, de a ridica Contra acelor care sânt Aleși, ai Domnului Cel Sfânt? Pentru că ei sunt socotiți, De către El, neprihăniți!


Totuși, pentru că bine știți, Că omul nu e socotit Prin fapte-a fi, neprihănit, Ci doar prin faptul că și-a pus, Credința, în Hristos Iisus, Crezut-am în Hristos și noi Pentru că vrem a fi apoi, În felu-acesta, socotiți În rând cu cei neprihăniți. Neprihănire, ne-ndoios, Dă doar credința în Hristos, Căci nimeni nu e socotit, A fi un om neprihănit, Pe seama faptelor pe care Legea-n puterea sa le are.


Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Ana a spus: „În fața ta, Vreau, trecere, a căpăta!” Apoi, femeia a plecat, A stat la masă și-a mâncat, Iar fața i se-nveselise, Căci întristarea ei pierise.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa