Luca 18:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Colectorul de taxe, însă, stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Colectorul de impozite stătea la distanță mai mare și nu avea curajul nici să privească spre cer; ci își bătea pieptul și zicea: «Dumnezeule, sunt păcătos! Ai milă de mine!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’

Luca 18:13 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:13

David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.

2 Cronici 33:19

Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.

2 Cronici 33:23

El nu a fost ca tatăl lui, Smerit în fața Domnului. Prin felu-n care s-a purtat, S-a făcut tot mai vinovat.

Esdra 9:6

Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

Psalmi 106:6

Iată că am păcătuit Și lucruri rele-am săvârșit, Precum în vremea ce-a trecut, Părinții noștri au făcut.

Psalmi 119:41

Doamne, doresc de-asemenea, Să faci ca îndurarea-Ți mare, Asupra mea, să se pogoare! Dă-mi mântuirea-Ți minunată, După făgăduința dată!

Psalmi 130:7

Israele, nădejdea toată Să-Ți fie-n Domnul așezată! Să ai, prin marea-I îndurare, Belșugul de răscumpărare!…

Psalmi 25:11

Pentru-al Tău Nume, eu aș vrea Să ierți fărădelegea mea – Ce se arată-atât de mare – În nesfârșita-Ți îndurare!

Psalmi 25:7

Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!

Psalmi 40:12

Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.

Psalmi 41:4

Eu strig mereu, Doamne, la Tine Zicându-Ți: „Milă ai, de mine! Față de Tine am greșit, Căci iată, am păcătuit! Acuma, sufletul mi-e greu, Dar vindecă-mi-l, Domnul meu!”

Exodul 33:10

Atuncea când cobora, norul Era văzut de-ntreg poporul, Care, cuprins de spaimă mare – Lângă al său cort, fiecare – Cu fața la pământ cădea.

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Езекиел 16:63

Ca de trecut să-ți amintești, Să-ți închizi gura, să roșești Cuprinsă de rușinea ta Atunci când Eu îți voi ierta Toate pe câte le-ai făcut, Păcatele ce le-ai avut. Așa va fi, cum am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu,”

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Matei 10:3

Urmați au fost de încă doi: Filip, Bartolomeu. Altul E Toma; și sosi rândul Celui ce-i vameș – zis Matei; Apoi, venit-au după ei Iacov – feciorul lui Alfeu – Și Levi, numit și Tadeu.

Matei 6:5

De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.

Matei 9:13

Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”

Marcu 11:25

Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc.

Luca 17:12

Când, tocmai intra într-un sat – Zece leproși. Cu toți au stat, La depărtare, de Iisus

Luca 22:41

Apoi, Iisus S-a-ndepărtat, Puțin, de ei, a-ngenunchiat Și a-nceput, în rugăciune, Aceste vorbe a le spune:

Luca 23:48

Întreg norodul adunat, Când aste lucruri a văzut, În piept, cu pumnii, s-a bătut.

Luca 5:8

Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”

Fapte 2:37

Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”

Romani 5:8

Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.

2 Corinteni 7:11

Căci uite – după cum văd eu – Tristețea, de la Dumnezeu, A scuturat a voastră fire. Și ce mai dezvinovățire! Ce frământare a trezit! Ce frică mare v-a lovit! Și iată ce dorință-aprinsă, Precum și-o râvnă neînvinsă! Și ce pedeapsă, mai apoi! În toate, arătat-ați voi, Că, în astă privință, stați, În fața Domnului, curați.

1 Timotei 1:15

Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

Evrei 8:12

Nelegiuirile făcute, În seamă, nu vor fi ținute, Ci toate le vor fi iertate. Astfel, de ale lor păcate Și făr’delegi, de-atunci ‘nainte, N-am să-Mi aduc, în veci, aminte”.