Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 18:11 - Biblia în versuri 2014

11 Deci, Fariseu-n rugăciune, În sine, a-nceput a spune: „O, Dumnezeul meu Cel Sfânt, Îți mulțumesc, că eu nu sânt La fel ca alții: hrăpăreți Și preacurvari, răi, ori nedrepți, Sau ca acest vameș sărman!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – escroci, nedrepți, adulteri – sau ca și colectorul acesta de taxe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Fariseul stătea în picioare separat și se ruga astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: jefuitori, nedrepți, adulteri; și nici ca acest colector de impozite…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.

Onani mutuwo Koperani




Luca 18:11
26 Mawu Ofanana  

Iată, să-L binecuvântați Pe Domnul, voi, robi care stați Noaptea, mereu, în Casa Lui!


Care în a Lui Casă stați Și-n ale Lui curți v-adunați!


Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.


Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!


Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”


Și totuși, tu ai cuvântat: „Iată că sunt nevinovat! Să se întoarcă, de la mine, Mânia Lui!” Însă, cu tine, Am să Mă cert Eu, negreșit, Căci spus-ai: „N-am păcătuit!”


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Urmați au fost de încă doi: Filip, Bartolomeu. Altul E Toma; și sosi rândul Celui ce-i vameș – zis Matei; Apoi, venit-au după ei Iacov – feciorul lui Alfeu – Și Levi, numit și Tadeu.


Aminte să luați acum: În cer, nu veți intra oricum! Neprihănirea voastră, dacă Nu are ca să o întreacă Pe cea a cărturarilor Și pe a Fariseilor, Cu neputință o să fie Să mergeți în Împărăție.”


De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.


Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc.


Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”


Apoi, Iisus S-a-ndepărtat, Puțin, de ei, a-ngenunchiat Și a-nceput, în rugăciune, Aceste vorbe a le spune:


Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”


În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.


Pentru că zici, neîncetat, „Iată, acuma sunt bogat Și nici o lipsă n-am simțit, Fiindcă m-am îmbogățit”, Nici nu te-ai mai uitat, în jos, Să vezi cât ești de ticălos, Că ești sărac, nenorocit, Și că ești orb și dezgolit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa