Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:27 - Biblia în versuri 2014

27 „Pune-l, pe Lazăr, ca să plece, Atunci, părinte – te rog eu – În casele tatălui meu” – Zise bogatul, lui Avram –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să-l trimiți în casa tatălui meu,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Bogatul a zis: «Părinte, atunci te rog să trimiți pe Lazăr la familia tatălui meu,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu,

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:27
9 Mawu Ofanana  

Căci ce îi pasă omului Cel rău, ce-o fi de casa lui, Când anii i s-au împlinit Și-apoi, pe veci, a adormit?


Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.


Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu


Puțină vreme, iar cel rău, Curând, nu are să mai fie. Pustiu rămâne locul său – De el, nimenea nu mai știe


Iată ce soartă au cei care Sunt plini de-ncrederea lor mare, Precum și cei ce iau aminte La toate ale lor cuvinte, Pășind mereu pe calea lor.


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


M-au dezgustat toate-ntratât, Încât chiar munca mi-am urât – Mi-am urât truda mea sub soare, A mea strădanie pe care O las celui din urma mea, Ca să se bucure de ea.


Pe lângă astea, nu e cum, Să treacă cineva, la voi, Sau alții să vină la noi, Pentru că, despărțiți, suntem, De-un mare hău și nu putem, Peste prăpastie, a trece.”


„La cei cinci frați, pe care-i am, Ca nu cumva, să-i văd că vin Și ei, în acest loc, de chin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa