Luca 16:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ „Tu, fiule” – a cuvântat Avram – „în viață, ai luat Doar lucruri bune – ai văzut; Dar Lazăr, parte, a avut, Numai de rele. Iată: el E mângâiat, iar tu ești cel Care e chinuit, acum.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Însă Avraam a zis: „Copile, amintește-ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Avraam i-a răspuns: «Fiule, amintește-ți că în timpul vieții, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr pe cele rele. Acum, el este într-un loc confortabil, iar tu în agonie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Însă Abrahám i-a spus: «Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune în timpul vieții tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁵ Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.

Luca 16:25 Mawu Ofanana

Iov 22:18

Și totuși, cortul le e plin De bunătăți cari știm că vin Doar de la Bunul Dumnezeu. Departe, vreau ca să fiu eu, De sfatul celor răi! Voi știți

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu

Psalmi 49:11

Ei se gândesc că au să ție Ale lor case pe vecie. Gândesc că locuința lor Ține în vecii vecilor, Căci numele pe care-l au, Țărilor lor, apoi, îl dau.

Psalmi 73:7

Pe-ale lor fețe, grăsime Le-a umflat ochii. Au primit Mai mult chiar decât ei gândesc, Decât inima le-a dorit.

Plângerile 1:7

În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Daniel 5:30

Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.

Matei 27:63

„Doamne, iată că am uitat – Acuma doar, ne-am amintit – Înșelătoru-a pomenit Spunând, pe când încă, trăia: „A treia zi, voi învia!”

Marcu 9:45

Piciorul, dacă te împinge, Făcându-te ca în păcat S-aluneci, taie-l imediat! Pentru că este mult mai bine, Chiar șchiop, în viață, pentru tine, Decât întreg s-ajungi să cazi În al gheenei foc să arzi,

Luca 16:20

La ușa bogătașului, Un om sărac – Lazăr numit – Zăcea, de bube, năpădit.

Luca 16:23

În locuința morților, A suferit îngrozitor, Fiind, într-una, chinuit. Din întâmplare, a privit În sus, și-n ‘naltul cerului, Văzu pe-Avram și-n sânul lui, Pe Lazăr – cel care ședea, La ușa sa, pe când trăia.

Luca 16:26

Pe lângă astea, nu e cum, Să treacă cineva, la voi, Sau alții să vină la noi, Pentru că, despărțiți, suntem, De-un mare hău și nu putem, Peste prăpastie, a trece.”

Luca 6:24

Vai vouă dar, celor bogați, Căci, aici, fost-ați săturați!

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Romani 8:7

Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului.

Deuteronom 28:17

Coșnița ce o vei avea, Postava de asemenea – Deci lucrurile tale, toate – Atuncea fi-vor blestemate.

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

1 Tesaloniceni 3:3

Fără ca nimeni, dintre voi, Să nu se clatine apoi, Când e-n necaz, căci bine știți, Că la acestea, rânduiți, Suntem acum. Luați aminte

Evrei 11:25

Ci, mai degrabă, a dorit Ca și el să fi suferit, Cu tot poporul Domnului, Decât de-ale păcatului Plăceri de-o clipă, să fi vrut, Parte, atunci, de-a fi avut.

1 Ioan 2:15

Vă spun dar, lumea n-o iubiți, Nici ceea ce, în ea, găsiți. Când cineva, lumea, iubește, Să știți că-n el nu se găsește Iubirea Tatălui ceresc.

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.