Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:20 - Biblia în versuri 2014

20 La ușa bogătașului, Un om sărac – Lazăr numit – Zăcea, de bube, năpădit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 La ușa lui stătea un om sărac, numit Lazăr, care avea corpul plin de bube.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube:

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:20
14 Mawu Ofanana  

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.


Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,


În fiecare zi-s lovit Și de pedeapsă apăsat.


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?


Când a ieșit însă-n pridvor, O alta l-a zărit și-a spus: „Și-acesta fost-a cu Iisus!”


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Acel sărman, mult, ar fi vrut, Ca doar cu resturi, ce-au căzut, Sub masa omului bogat, Foamea, să-și fi astâmpărat. Dar visul nu i s-a-mplinit Atâta timp cât a trăit, Căci nu era-n seamă luat, De către omul cel bogat; Doar câinii se apropiau, De el, și bubele-i lingeau.


Un om, cari Lazăr s-a numit Și în Betania-a locuit – Era din satul Mariei Precum și-al Martei, sora ei – Fost-a bolnav, în vremea ‘ceea.


La Templu, un olog, găsiră, La poarta care se numea, „Frumoasă”. Acel om cerșea, Căci zilnic, el era adus, Acolo, pentru a fi pus Să ceară, celor ce veneau, Milă, în Templu, când intrau.


Să știți dar, că acela care, Numai o stare joasă are, Va trebui, neîncetat, S-arate cât s-a înălțat;


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa