Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:19 - Biblia în versuri 2014

19 „A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 A fost un om bogat, care se îmbrăca cu haine scumpe și în fiecare zi trăia bucurându-se de o viață de lux.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Era un om bogat care se îmbrăca în purpură și mătăsuri fine și se bucura în fiecare zi cu mare fast;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire.

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:19
23 Mawu Ofanana  

Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.


Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.


Să-și țeasă-nvelitori, îi place; Din in și purpură, își face Haine, căci lucru-i e plăcut.


Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.


Astfel, ai fost împodobită Cu-argint și aur și-mbrăcată Cu haina ‘ceea minunată Care din in era făcută Și din mătase-n fir cusută. Floarea făinii ai mâncat-o. Mierea, apoi, ai căpătat-o Și untdelemnul. Te vădeai Desăvârșită că erai În frumusețe. Negreșit, Împărăteasă-ai devenit,


Iată ceea ce am văzut Eu, că Sodoma a făcut, Iată a ei nelegiuire: Era-ngâmfată, peste fire; Trăia-n belșugul ei cel mare, În liniște și nepăsare. Ale ei fiice o urmau Și-asemeni ei, viața-și duceau. Sprijin, n-au dat celui lipsit Și nici celui nenorocit.


Pânzele ce le-ai folosit Atunci când steaguri ți-ai făcut, Din al Egiptului ținut. Pânza aceea se vădea Din in subțire a fi. Ea Fusese la gherghef cusută. Din purpură ți-a fost făcută Învelitoarea. Pânza ei E din ostrovul Elișei. Roș și albastru s-au vădit Culorile-n cari s-a vopsit.


Și-n purpură L-au îmbrăcat. Au împletit și o cunună, De spini, pe cap, ca să I-o pună.


Batjocurile-au isprăvit, De purpură L-au dezbrăcat, Cu haina Lui L-au îmbrăcat, Iar când fu totul pregătit, L-au dus să fie răstignit.


Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.


Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,


Cel ce nevasta-și părăsește – Și ia pe alta – preacurvește. Acela care s-a-nsurat, Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.”


La ușa bogătașului, Un om sărac – Lazăr numit – Zăcea, de bube, năpădit.


Femeia ce sta așezată, În purpură, era-mbrăcată Și-n stacojiu. De-asemenea, Împodobită era ea, Cu pietre scumpe-n număr mare, Cu aur și mărgăritare. În mână, un potir, ținea, Care, din aur, se vădea; Plin era el, cu-amărăciuni, Cu tot felul de spurcăciuni, Precum și cu necurății, Ce țin de ale ei curvii.


În urmă, au să zică: „Vai! Mândră cetate tu erai, În in subțire îmbrăcată, În purpură înfășurată Și-n stacojiu! Împodobită Erai cu aur și gătită Cu pietre scumpe, lucitoare, Precum și cu mărgăritare!


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Multe, la număr, se vădeau Și șapte sute sicli-aveau – Fiind, în aur, cântărite – Fără să fie socotite Și celelalte lucrușoare: Cercei de aur, lunișoare, Haine din purpură lucrate Care fuseseră purtate De cei ce fost-au așezați, În Madian, drept împărați, Precum și lănțișoare care, La gât, orice cămilă are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa