Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:17 - Biblia în versuri 2014

17 Mai lesne, cerul și pământul Putea-vor trece, dar cuvântul, Care, în Lege, este scris, Nu va să treacă-n veci. Am zis!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere a Legii!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Este mai ușor să dispară cerul și pământul decât să fie anulată măcar o literă din «Lege»!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Mai ușor este ca să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură virgulă din Lege.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Dar e mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă şi o singură virgulă din lege.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:17
11 Mawu Ofanana  

Iată că iarba se usucă Iar floarea are să se ducă, Însă va dăinui, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,


Căci Eu, adevărat vă zic, Că nu se va știrbi nimic Din Lege, cât se va vedea Cer și pământ, pentru că ea, Slovă cu slovă, se-mplinește.


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


„Deci, prin credință, încercăm Noi, Legea, să o desființăm? Nu – pentru că nici nu dorim – Ci, dimpotrivă, o-ntărim.”


Însă Cuvântul Domnului Rămâne-n veacul veacului. Și-acest Cuvânt v-a fost vestit: Prin Evanghelie L-ați primit.”


Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


„Apoi, în urmă, am văzut, Că un cer nou a apărut Și un pământ nou, totodată, Căci cele de întâia dată Pierit-au și de-asemenea, Nici marea nu se mai vedea.


În fruntea lor, El o să meargă Și, lacrima, o să le-o șteargă. Nu va fi moarte, nici pieire, Țipăt, durere, tânguire, Căci tot ce fost-a la-nceput, De mult, de tot, va fi trecut.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa