Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:14 - Biblia în versuri 2014

14 Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Fariseii care ascultaseră aceste cuvinte, Îl ridiculizau (pe Isus). Ei procedau astfel pentru că iubeau banii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Auzeau toate acestea și fariseii, iubitori de arginți, și își băteau joc de el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Au auzit acestea şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi Îl luau în râs.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El.

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:14
18 Mawu Ofanana  

Iată că niște îngâmfați Sunt împotrivă-mi adunați Și mă batjocoresc mereu. Dar nu mă voi abate eu, De la cuvântul Legii Tale.


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.


„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.


De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


El i-a îndepărtat grăbit, Spunând: „Fetița n-a murit, Ci doarme doar.” Dar ei râdeau Și în batjocură-L luau.


Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Feriți-vă de lăcomie! Voiesc, acum, ca toți să știe, Că nu stă viața omului, În plinul avuției lui.”


Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”


Erau mulți cei care ședeau, Pe „Căpățâna”, și priveau. Fruntași-și băteau joc de El, Zicând mereu: „Iată-L pe-Acel Care, pe mulți, i-a mântuit! Acuma, șade răstignit, Deși ar face foarte bine Ca să se mântuie pe Sine, Dacă-i Hristos! – cum spunea des, Că-i al lui Dumnezeu Ales!”


Lumea prezentă își bătea Joc, de-a Lui vorbă, căci știa Cum că fetița a murit ‘Nainte de-a fi El, sosit.


Atuncea, oamenii – știu bine – Că vor fi iubitori de sine; De bani, ei fi-vor iubitori, Lăudăroși și hulitori; Nemulțumiri vor avea, multe; De-ai lor părinți, n-au să asculte; Fără evlavie-au să fie, Și plini, într-una, de trufie.


Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa