Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 16:1 - Biblia în versuri 2014

1 Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Apoi le-a zis ucenicilor: ‒ Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipește averea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Isus a mai spus discipolilor Săi: „Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că îi risipește averea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Și le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunțat că i-ar risipi averea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.

Onani mutuwo Koperani




Luca 16:1
19 Mawu Ofanana  

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este,


Pe econom, l-au căutat Și-nspăimântați, au cuvântat:


Când, la Ierusalim, a stat David, la sine, i-a chemat Pe toți bărbați-acei cari Erau, în Israel, mai mari, Pe cei ce-au fost aleși să fie Drept capi puși peste seminție, Pe-aceia care cârmuiau Cetele care se aflau În slujbă lângă împărat, Pe toți cei care s-au aflat Drept capi ai cetelor făcute Din mii de oameni și din sute, Pe cei care-au supravegheat Averile de la palat, Turmele împăratului, Precum și pe feciorii lui, Pe dregătorii săi cei mari, Pe-ai lui viteji și pe cei cari, Voinici, s-au dovedit să fie.


Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”


Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?


Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.


Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!”


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Averea. Omul l-a chemat, Pe-acel ispravnic și-a-ntrebat: „Ce vorbe-ajung până la mine? Ce tot aud eu, despre tine? Vreau, socoteală, să îmi dai! Ispravnic, nu mai poți să stai!”


Veni, apoi, un alt rob, dar, Acesta zise: „În ștergar, Polul ce mi l-ai dăruit, Păstratu-l-am eu, învelit,


Alături ei, era Ioana – Soața lui Cuza, cari fusese Ispravnic la Irod; mai merse Susana, iar alături ei, S-au mai aflat multe femei, Cari, pe Iisus, Îl însoțeau Și-L ajutau, precum puteau.


Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;


Sau cereți, dar nu căpătați, Căci, cu gând rău, voi vă rugați, Cu gândul ca să risipiți, Doar pe plăceri, ce dobândiți.


Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa