Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 15:4 - Biblia în versuri 2014

4 „Să-mi spuneți, care dintre voi, De are o sută de oi Și dacă, întâmpla-se-va, Ca una să-și piardă, cumva, Nu pleacă și nu răscolește Pășunea, până o găsește? Așa va face, vă spun vouă: Lasă pe cele nouă’șinouă, Și cată oaia rătăcită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 ‒ Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă, și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 „Să presupunem că aveți o sută de oi și pierdeți pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci și nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și umblă după cea pierdută până când o găsește?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 „Care om dintre voi care are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu umblă după cea pierdută până o găseşte?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?

Onani mutuwo Koperani




Luca 15:4
19 Mawu Ofanana  

Precum e oaia rătăcită Care de turmă-i despărțită, La fel mă aflu eu acum, Când pribegesc pe al meu drum. Caută-Ți robul, Domnul meu, Căci țin poruncile mereu, Și n-am uitat, pe a mea cale – Nicicând – porunca Legii Tale!


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Cu turmele, ei au să vie Și în cetăți de la câmpie, În miazăzi, în Beniamin, Precum și-n cele care țin De a Ierusalimului Cetate, stând în jurul lui. Țara lui Iuad va avea, Din nou, turme de oi, în ea, Căci pe sub mâna celui care Face a turmei numărare, Va trece șirul oilor Mânate de păstorii lor. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.


Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”


„Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi, Voi sunteți ale Mele oi” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Pe cele slabe, nu gândiți Că trebuie să le-ntăriți. Pe cea bolnavă, nu cătați – Deloc – ca să o vindecați. Pe oaia rătăcită, voi Nu o aduceți înapoi. Pe oaia care s-a pierdut, S-o căutați, voi n-ați mai vrut, Iar oile le stăpâniți Cu-asprime și le asupriți!


„Pe a Mea viață, vă spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu, Iată că ale Mele oi De pradă au ajuns și-apoi Sunt pentru jaful fiarelor Pentru că ele n-au păstor. Iată că toți păstorii Mei S-au pășunat numai pe ei, Fără vreo grijă de acele Care Îmi sunt oi ale Mele”


„Cine-i omul acela care” – A zis Iisus – „de-o oaie are, Și de cumva, s-a întâmplat Să-i cadă-n ziua de Sabat, În groapă, să n-o scoată-afară?


„Fățarnicilor!” – a strigat Iisus, atunci – „Care din voi, La iesle, nu merge, și-apoi, După ce-și va fi dezlegat Bou, sau măgar – chiar de-i Sabat – Nu-și duce vitele, la apă? Care, din voi, nu le adapă?


Dar gândul, le-a știut Iisus Și-această pildă, El le-a spus:


Cu toții să luați aminte, Pentru că Fiul omului S-a pogorât, din cerul Lui, Să caute și să găsească, Ce-a fost pierdut, să mântuiască.”


„Deci, omule ia seama bine – Oricine-ai fi și cum te-ai ține – Când judeci pe altcineva, Să nu gândești că tu, cumva, Ai să te dezvinovățești; Căci tu singur te osândești, Atuncea când ai arătat Că, pe alt om, l-ai judecat; Căci dacă judecăți rostești, Același lucru-l săvârșești.


Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa