Luca 15:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Fiul răspunse: „Tată, eu, De-atâția ani, slujesc mereu, La tine, ca și un argat! Poruncile, nu ți-am călcat! Dar mie, nu mi-ai dăruit, Un ied, să mă fi veselit – Și eu – cu-ai mei amici, măcar – Cum aș fi vrut – o dată doar.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Dar el i-a răspuns: «Vezi că îți slujesc ca un sclav de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat deciziile. Și (totuși) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâția ani te slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

Luca 15:29 Mawu Ofanana

Isaia 65:5

Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!

Zaharia 7:3

S-au dus la Casa cea pe care Domnul oștirilor o are, Să-i vadă pe prorocii toți Și-asemenea și pe preoți, Ca să le pună o-ntrebare: „Mai trebuie să plângem, oare, Și-a cincea lună? Să cătăm Și-acum, mereu, să ne-nfrânăm, Așa după cum am făcut Și-n anii care au trecut?”

Maleahi 3:14

Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?

Matei 20:12

„Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!”

Luca 15:28

Feciorul, cum a auzit, S-a-nfuriat și n-a voit, Apoi, în casă, a intra; Dar tatăl său, care era, Cu fiul cel mai mic, la masă, Veni și îl chemă în casă.

Luca 15:30

Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!”

Luca 15:7

La fel, este și-n ceruri, sus, Precum e-n pilda ce v-am spus: Dacă, un singur păcătos, De pe pământ – de-aici, de jos – La pocăință, va să vie, Cu mult mai mare bucurie Va fi în ceruri – vă spun vouă – Decât ca pentru nouă’șinouă De inși, ce sunt neprihăniți, Ce nu trebuiesc pocăiți.

Luca 17:10

La fel, să vă purtați și voi: Faceți ce vi s-a spus, și-apoi, Să spuneți: „Noi nu suntem vrednici, Ci suntem niște robi netrebnici, Care – ca simpli slujitori – Făcut-am, ce am fost datori”.

Luca 18:9

Celor ce-L ascultau, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus, Căci, printre-ascultători, erau – Atunci – și unii ce credeau Precum că sunt neprihăniți, Iar buni de-a fi disprețuiți, Îi socoteau, pe alții, ei.

Luca 19:21

Căci te cunosc și m-am temut. Te știu om aspru și-am văzut Că nu ai pus, dar ai luat, Că seceri ce n-ai semănat.”

Romani 10:3

Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu.

Romani 3:20

Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”

Romani 3:27

Unde-i, acum, pricina care Laudă poate-aduce, oare? S-a dus, precum se înțelege. S-a dus; dar prin ce fel de lege? A faptelor? Nu-i cu putință! Prin legea dată de credință, Pentru că ea aduce tot Ceea ce faptele nu pot.

Romani 7:9

Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.

Revelația 2:17

Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce o să biruiască: Acela are să primească Mana ascunsă și, din ea, Ca să mănânce, va putea. O piatră albă, la sfârșit, Omul acel va fi primit. Un nume nou are să fie, În ea, săpat, pe care-l știe Numai acela cari, firește, Piatra aceea, o primește.”

Revelația 3:17

Pentru că zici, neîncetat, „Iată, acuma sunt bogat Și nici o lipsă n-am simțit, Fiindcă m-am îmbogățit”, Nici nu te-ai mai uitat, în jos, Să vezi cât ești de ticălos, Că ești sărac, nenorocit, Și că ești orb și dezgolit.