Luca 15:22 - Biblia în versuri 2014

²² Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceți repede haina cea dintâi și îmbrăcați-l! Dați-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare.

Luca 15:22 Mawu Ofanana

Geneza 41:42

Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus

Estera 3:10

Atuncea, marele-mpărat Și-a scos inelul, imediat, Și lui Haman l-a dăruit. În acest fel, l-a întărit Pe dușmanul lui Mardoheu Și al poporului Evreu.

Estera 8:2

Evreul a venit, îndată, Și a primit de la-mpărat, Inelul ce a fost luat De la Haman. Împărăteasa – Mai mare peste toată casa Ce-a fost a lui Haman – l-a pus Pe Mardoheu; iar ea s-a dus

Psalmi 132:16

Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

Psalmi 132:9

Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!

Psalmi 18:33

Picioarele-mi, de Domnul meu, Făcute-s spre a fi, mereu, Precum cerboaicele le au. Pe înălțimi sunt pus să stau.

Psalmi 45:13

Fata-mpăratului e plină De strălucire și lumină. Șade-n palatu-mpărătesc Iar straiele-i se dovedesc A fi din aurul curat.

Кынтаря кынтэрилор 7:1

„Fată de domn, ce minunate Îți sunt picioarele-ncălțate, Frumos, cu-ncălțămintea lor. Văd rotunjimea coapselor, Drept lănțișoare minunate Care, la gât sunt atârnate, După ce tocmai au ieșit Din mâini de meșter iscusit.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Luca 15:21

Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!”

Luca 15:23

Luați vițelul cel mai mare! Tăiați-l, căci ne pregătim Să bem și să ne veselim!

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

Romani 3:22

Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire.

Romani 8:15

Iar voi, cu toții, n-ați primit Un duh cari este de robie Ca frică, astfel, să vă fie; Aveți un duh de înfiere Care, mereu, ne dă putere, Ca să strigăm cu toți, deodată, Acum, „Ava”, adică „Tată”.

Galateni 3:27

Câți, în Hristos, v-ați botezat, Toți, în Hristos, v-ați și-mbrăcat.

Efeseni 6:15

Călcați, peste întinsul firii, Plini de curaj, neîncetat, Dacă-n picioare v-ați luat – Drept încălțări – râvna pe care A păcii Evanghelie-o are.

Deuteronom 33:25

Zăvoare multe va avea, Care vor fi – de bună seamă – Din fier făcute și aramă. Puterea n-o să-l părăsească, Atât cât are să trăiască!”

Revelația 19:8

In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)

Revelația 2:17

Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce o să biruiască: Acela are să primească Mana ascunsă și, din ea, Ca să mănânce, va putea. O piatră albă, la sfârșit, Omul acel va fi primit. Un nume nou are să fie, În ea, săpat, pe care-l știe Numai acela cari, firește, Piatra aceea, o primește.”

Revelația 3:18

Un sfat, îți dau, ia seama bine! Vino să cumperi, de la Mine, Aur curat, cari, negreșit, Prin foc ajuns-a curățit, Ca astfel să te-mbogățești. Vino, ca să îți târguiești Straiul cel alb și nepătat, Și-mbracă-te cu el, îndat’, S-ascunzi sub faldurile sale, Rușinea goliciunii tale. Și pentru ochii, ia-ți doctorie; Unge-i apoi – limpezi să fie – Căci numai astfel, vei putea, Cu claritate, a vedea.

Revelația 6:11

Veșminte albe s-au luat, Și-acestor suflete s-au dat. Când hainele li s-au adus, Să se-odihnească, li s-a spus, Încă puțin timp, până când Are a se-mplini, curând – Deplin – numărul fraților, Și-asemenea, al tuturor Celor care în slujbă, sânt, Ai lor tovarăși, pe pământ – Tovarăși ce urmau să fie Uciși, în vremea ce-o să vie, Precum de altfel, au pățit Și ei, atunci când au trăit.

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.