Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 15:16 - Biblia în versuri 2014

16 Mult ar fi vrut, să se hrănească, Cu roșcovele porcilor. Însă, de bietul păzitor, Flămând, nimeni nu avea știre.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Își dorea foarte mult să mănânce și el roșcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Și ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

Onani mutuwo Koperani




Luca 15:16
13 Mawu Ofanana  

Smulg ierburi de lângă copaci, Fiind atâta de săraci Încât în loc de pâine au Doar rădăcină de bucsau;


Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare.


Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut,


El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”


De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.


Dar, fii de vrăjitoare, voi Apropiați-vă și-apoi Veniți încoace! Vă grăbiți Voi cei care vă dovediți Sămânța preacurvarului Și-asemenea a curvei lui!


Aceia care au avut Hrană aleasă, au căzut, Pe ulițe și-au leșinat, Căci foametea i-a înhățat. Aceia care-au fost crescuți În purpură, fiind ținuți, Mereu, numai pe perne moi, De o grămadă de gunoi Ajuns-au, parte, a avea Și a se bucura de ea!


„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.


Un lucru să mai țineți minte: La câini, să nu dați, lucruri sfinte, Nici porcilor, mărgăritare, Să nu le calce în picioare – Neavând preț la ei – iar după Aceste toate, să vă rupă.”


De un locuitor, al țării, Care era mai înstărit, A mers, atunci, și s-a lipit. Omul, ca slugă, l-a luat Și, turmele de porci, i-a dat, În grijă, să i le păzească.


Feciorul și-a venit în fire Și-n gând, își zise: „Câți argați, La al meu tată, angajați, Belșug de pâine au, iar eu, De foame mor, pe-aici. Mie greu,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa