Luca 15:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea, trăind într-un mod destrăbălat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ După câteva zile, cel mai tânăr fiu și-a transformat tot ce avea în bani și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Și nu după multe zile, fiul cel mai tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea într-o viață de desfrâu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.

Luca 15:13 Mawu Ofanana

Psalmi 73:27

Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.

Proverbe 18:9

Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.

Proverbe 21:17

Cine, petrecerea, iubește, Lipsit e; nu se-mbogățește Nici cel ce este iubitor De-aromele dresurilor Și este băutor de vin Sorbind al viței rod, din plin.

Proverbe 21:20

Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit.

Proverbe 27:8

Ca pasărea care-a zburat, Așa-i cel dezrădăcinat.

Proverbe 28:7

De cineva dacă-i păzită Legea, acela-i priceput Și e, de toți, bine văzut, Fiind cinstea tatălui său; Dar cel ce umblă doar la rău – Cu toți stricații după sine – Îi face tatălui rușine.

Proverbe 29:3

Înțelepciunea de-o iubește Un fiu, tatăl își veselește; Dar dacă curve doar a vrut, A risipit tot ce-a avut.

Proverbe 6:26

Căci pentru astfel de femei, Omul ajunge de rămâne Doar cu un biet călcâi de pâne. Chiar și femeia măritată Își are cursa așezată, Un suflet scump, să poată prinde.

Isaia 1:4

Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”

Isaia 22:13

Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”

Isaia 30:11

Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”

Isaia 56:12

„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?

Ieremia 2:5

Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?

Miheia 6:3

„Ce ți-am făcut, popor al Meu? Cu ce te-oi fi ostenit Eu? Haide, răspunde-Mi negreșit!

Luca 15:12

Mezinul, într-o zi, s-a dus, La al său tată și i-a spus: „Tată, eu am venit a-ți cere, Să îmi dai partea de avere, Pe care tu mi-ai rânduit-o.” Tatăl, averea, a-mpărțit-o Și, fiilor, le-a dăruit, Partea ce li s-a cuvenit.

Luca 15:14

După ce, tot, și-a cheltuit, Peste-acea țară, a venit O foamete. Îi era greu, Era în lipsă, tot mereu, Și n-avea nici de-ale mâncării.

Luca 15:30

Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!”

Luca 16:1

Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,

Luca 16:19

„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.

Efeseni 2:13

Însă acuma, bunăoară, Voi toți care, odinioară, La depărtare vă aflați, Ați devenit apropiați, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.

Efeseni 2:17

Prin El, a fost împărtășită Vestea de pace, pentru voi, Dar și pentru ceilalți apoi – Deci vouă, celor depărtați, Dar și celor apropiați.

2 Petru 2:13

Plata nelegiuirilor, Au s-o primească, negreșit, Pentru tot ce au săvârșit. Căci iată, fericirea lor: A se deda plăcerilor, Oricând, oriunde – fiecare – Chiar ziua, în amiaza mare. La fel ca niște întinați Și-asemeni ca niște spurcați, Pe chefuit, ei se pornesc, Chiar și atunci când se găsesc Cu voi, la mesele numite „De dragoste”, de ei gătite.