Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 15:10 - Biblia în versuri 2014

10 Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Tot așa, vă spun, va fi [mai mare] bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se convertește”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 15:10
23 Mawu Ofanana  

Doresc Eu oare, ne-ndoios, Moartea celui ce-i păcătos?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Dar, mai degrabă, nu vreau Eu, Să-și lase el, calea cea rea, Pe cari, ‘nainte, o avea Și-n acest fel, să reușească Omul acela să trăiască?


Eu nu doresc nicicând, sub soare, Moartea acelui care moare” – A zis Cel care e mereu, Domnul, precum și Dumnezeu. „La Mine, vă întoarceți voi, Ca astfel să trăiți apoi.”


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


‘Nainte dar, la Tatăl Meu, Pe-acela-l voi mărturisi, Care – la rându-i – va găsi Cu cale, a vorbi de Mine, În fața oamenilor. Cine,


„Feriți-vă ca nu cumva Să defăimați pe cineva, Din numărul micuților Aceștia, căci îngerii lor. În ceruri sunt, la Tatăl Meu, Și Îl privesc pe Dumnezeu.


Și tot așa – revenind iară – Nu-i voia Domnului să piară Nici unul dintre ăștia mici – Nici unul dintre cei de-aici.”


La îngerii lui Dumnezeu, Mărturisi-voi, despre cel Care, la rândul său, și el Mărturisește despre Mine, În fața lumii. Însă, cine


Ascunde, mărturia Mea, O cruntă soartă, va avea, Căci Mă voi lepăda și Eu, De el, față de Tatăl Meu.


Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi, Pierind cu toții, mai apoi!”


El a mai zis: „Un om avea, Doi fii, pe care îi iubea.


La fel, este și-n ceruri, sus, Precum e-n pilda ce v-am spus: Dacă, un singur păcătos, De pe pământ – de-aici, de jos – La pocăință, va să vie, Cu mult mai mare bucurie Va fi în ceruri – vă spun vouă – Decât ca pentru nouă’șinouă De inși, ce sunt neprihăniți, Ce nu trebuiesc pocăiți.


După ce, banul, a găsit, Vecine, prietene-a poftit, Spunând: „Acum, îmi pare bine! Veniți! Vă bucurați, cu mine, Pentru că, iată, în sfârșit, Banul pierdut, l-am regăsit!”


Îți spun dar, ale ei păcate – Care sunt multe – sunt iertate, Pentru că ea, mult, a iubit. Însă, cel care a primit, Pentru puținul său, iertare, N-a arătat iubire mare.”


Când aste lucruri auziră, Încet, cu toți se potoliră, Iar, în final, ei L-au slăvit, Pe Domnul: „El a dăruit, Și Neamurilor, pocăință” – Au zis apoi. „Le dă putință, La toți dar, să se pocăiască Și astfel, viață, să primească.”


Al Domnului, trimis din cer, În miez de noaptea, a deschis Ușa, la temniță, și-a zis


Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte.


Poate că el s-a pomenit, Pentru o vreme, despărțit De tine, ca apoi să-ți fie Alături, pentru veșnicie,


Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa