Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 14:18 - Biblia în versuri 2014

18 Dar toți – parcă s-ar fi vorbit – Au început să se codească Și să se dezvinovățească. Primul a zis: „Am cumpărat, Azi, un ogor și, ne-apărat – Să-l văd – îmi e de trebuință! Mă iartă, mi-e cu neputință, La voi, să vin, cum am promis!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un teren și am nevoie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Dar fiecare dintre ei a refuzat invitația, scuzându-se. Primul i-a transmis următorul mesaj: «Te rog să mă ierți că te refuz; dar (tocmai) am cumpărat un teren agricol și trebuie să mă duc să îl văd.».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Dar, unul după altul, au început toți să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor și e necesar să merg să-l văd. Te rog, primește scuzele mele!».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’

Onani mutuwo Koperani




Luca 14:18
24 Mawu Ofanana  

„Cui trebuie să îi vorbesc? Pe cine, martor, să-l găsesc?” Urechea lor surdă se-arată, Căci împrejur nu e tăiată. În stare nu-s să ia aminte, Iar ale Domnului cuvinte Sunt o ocară pentru ei, Pentru toți oamenii acei.


Când ceasul cinei lui sosise, Trimise-un rob, la cei poftiți, Și i-a chemat, zicând: „Veniți! Totul e gata, pregătit!”


Un altul, robului, i-a zis: „Luat-am cinci perechi de boi, Chiar astăzi, și nu pot, la voi, Să vin, la cină. Mă iertați, Dar boii trebuie-ncercați!”


Iisus, mâhnirea, i-a văzut Și-a zis: „E greu, celui avut, Care se-ncrede-n bogăție, Să intre în Împărăție,


Bobul din spini e potrivit, Cu omul care-a auzit, Cuvântul, însă, n-a luat Seama, lăsându-L înecat De grijile nenumărate, De bogățiile-adunate, De tot ce dă, vieții, plăcere. Astfel, Cuvântul, în om, piere, Fără ca El să fi rodit.


L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.


Totuși, la Mine, nu veniți, Ca astfel, viață, să primiți!


Măcar că eu chiar aș putea, Pricini de-ncredere-a avea, În multe lucruri care sânt Aflate, pe acest pământ. Dacă, încredere, cumva, Poate să aibă cineva, În lucruri pământești, mereu, Mai multă, pot ca să am eu.


Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.


Ei, de la adevăr, apoi, Își vor întoarce, înapoi, Urechile, fiind dorite Istoriile-nchipuite.


Vegheați, necontenit, voi dar, Să nu se afle vreun curvar, Sau om de lume, printre voi, Precum a fost Esau apoi, Cari, pe-o mâncare, și-a vândut Dreptul de fiu întâi născut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa