Luca 13:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să-ți adun copiii așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n-ați vrut!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ „Ierusalim! Ierusalim! Tu omori pe profeți și dai cu pietre în cei trimiși la tine! De atâtea ori am vrut să îi adun pe fiii tăi așa cum își strânge găina puii sub aripi; dar ai refuzat!…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Ierusalím, Ierusalím, care omori profeții și-i bați cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi așa cum găina își adună puii sub aripi, și n-ați voit!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care îţi ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori n-am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!

Luca 13:34 Mawu Ofanana

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Neemia 9:30

Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit.

Psalmi 149:2

Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!

Psalmi 17:8

Ca pe a ochilor lumină, Păzește-mă și fă să vină Asupră-mi ocrotirea Ta, Căci adăpost îmi voi căta La umbra aripilor Tale,

Psalmi 36:7

Doamne, nicicând nu voi uita Ce scumpă-i bunătatea Ta! Sub ale Tale-aripi, găsesc Un loc unde se-adăpostesc Ai oamenilor fii. Apoi,

Psalmi 57:1

Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.

Psalmi 81:13

O, de M-ar asculta, mereu, Israelul – poporul Meu – Și dacă el ar căuta, Pe a Mea cale doar a sta!

Psalmi 91:4

Vei fi, de pana-I, învelit. Aripa Lui te va ascunde. Credincioșia-I și-a croit O pavăză și nu pătrunde

Isaia 30:15

Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,

Isaia 50:2

De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Ieremia 2:30

„Degeaba Eu M-am repezit Și pe-ai voști’ fii i-am pedepsit, Căci nimenea, mustrarea Mea, N-a vrut, în seamă, să o ia. Sabia voastră i-a mâncat Pe-ai voști’ proroci, neîncetat, Ca și un leu nimicitor, Picat asupra prăzilor.

Ieremia 26:23

L-au prins pe Urie și-astfel, El a fost dus la împărat, Iar Ioiachim iute-a luat O sabie și-a tăbărât Asupră-i și l-a omorât. Trupul său mort a fost luat Și-n urmă fost-a aruncat Într-un mormânt precum aveau Cei care din popor erau.)

Ieremia 35:14

Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!

Ieremia 35:17

De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”

Ieremia 6:16

„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”

Plângerile 1:16

De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.

Plângerile 4:13

Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!

Osea 11:2

Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.

Osea 11:7

Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Zaharia 1:4

Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”

Matei 22:3

Prin robii săi, el a chemat Nuntașii. Mulți l-au refuzat.

Matei 22:6

Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși.

Luca 15:28

Feciorul, cum a auzit, S-a-nfuriat și n-a voit, Apoi, în casă, a intra; Dar tatăl său, care era, Cu fiul cel mai mic, la masă, Veni și îl chemă în casă.

Luca 19:44

Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”

Luca 23:28

Iisus, plânsul, le-a auzit, Și-atunci, S-a-ntors și-a cuvântat: „De ce, de plâns, v-ați apucat?! Nu Mă mai plângeți voi, pe Mine, Ci plângeți, pentru voi, mai bine, Și pentru-ai voștri fii! Căci iată,

Fapte 7:52

Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi.

Fapte 7:59

Pe când ei, pietre, adunau Și cu furie îl loveau, Ștefan, rugându-se, mai spuse: „Primește al meu duh, Iisuse!”

Fapte 8:1

Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,

Deuteronom 32:29

Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.

Deuteronom 5:29

O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!

Revelația 11:8

Ale lor trupuri, fără viață, Zăcea-vor, în acea piață, Ce, în cetate, se găsește – Cetate cari, duhovnicește, „Sodoma” și „Egipt” se cheamă – Unde a fost – de bună seamă – Însuși al lor Domn, răstignit.

Rut 2:12

Pentru tot ceea ce-ai făcut, Al lui Israel Dumnezeu Să-ți răsplătească, doresc eu, Căci tu, la noi, când ai venit, Aripa-I te-a adăpostit!”