Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 13:27 - Biblia în versuri 2014

27 Vă va răspunde El: „Plecați! De Mine, să vă depărtați Voi, toți cei care săvârșiți Fărădelegi! Vă spun, să știți: Nu vă cunosc, nu știu ce vreți Și nu știu, de unde, sunteți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Plecați de la Mine, voi toți lucrătorii nedreptății!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Dar El va răspunde: «Vă asigur că nu știu de unde sunteți. Plecați din fața Mea! Voi ați trăit sfidând legile Mele!».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Însă el va spune: «Nu știu de unde sunteți; plecați de la mine voi toți, care săvârșiți nedreptatea!».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. Plecaţi de la Mine, toţi cei care săvârşiţi nedreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Și El va răspunde: ‘Vă spun că nu știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.’

Onani mutuwo Koperani




Luca 13:27
15 Mawu Ofanana  

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.


În fiecare dimineață, Am să-i secătuiesc de viață Pe toți cei răi, din a mea țară, Pentru că vreau să stârpesc iară, Nelegiuirile aflate În a lui Dumnezeu cetate.


Voi – răilor – seama luați: De mine să vă-ndepărtați, Pentru că eu păzesc mereu, Poruncile lui Dumnezeu!


Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.


Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.


Voi, cei cari rele săvârșiți, Îndepărtați-vă de mine, Căci Domnul meu mi-a auzit Plânsul și-n ajutor, îmi vine.


Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!


Căci ușa nu s-a mai deschis. „Nu vă cunosc!” – mirele-a zis.


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”


Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.


Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa