Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 13:11 - Biblia în versuri 2014

11 Acolo-n sinagoga ‘ceea, Iisus dădu peste femeia, Ce de optzeci de ani avea, Un duh, care o stăpânea; Era un duh de neputință, Care ținea, biata ființă, Îngârbovită; dar Iisus,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Acolo era o femeie care de optsprezece ani era posedată de un spirit de invaliditate. Ea era cocoșată, fiindu-i imposibil să stea în poziție verticală.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Și iată, era [acolo] o femeie infirmă de optsprezece ani: era adusă de spate și nu putea deloc să se îndrepte.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Şi iată că era o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă, era gârbovă şi nu se putea îndrepta deloc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele.

Onani mutuwo Koperani




Luca 13:11
20 Mawu Ofanana  

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.


Cei care cad sunt sprijiniți De Domnul și sunt întăriți, Iar cei ce sunt încovoiați, De către El sunt îndreptați.


La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Sunt gârbov și m-am istovit, Căci toată ziua am umblat Doar de-ntristare apăsat.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.


Ai milă, căci mă ofilesc Și-mi tremură oasele-n mine. Mă vindecă Tată ceresc, Căci aștept milă de la Tine.


Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când


Iisus i-a zis tatălui lui: „De câtă vreme-așa îi vine?” „De când era micuț, îl ține Această boală” – el a spus.


Văzând-o, o chemă și-a spus: „Femeie! Iată, dezlegată, De neputință, ești!” Îndată,


Biata femeie ce să zică? Ea nu e, a lui Avram, fiică? Optzeci de ani, a fost legată, De către diavol. Dezlegată, Ea nu trebuie să mai fie? Al ei Sabat să nu mai vie?”


Când, ce v-am făcut cunoscut, Vedea-veți că a început A se-mplini, vă ridicați, Sus, capetele! Vă uitați Spre cer, căci, în curând, cu Mine, A voatră izbăvire vine!”


Pe lângă ucenicii Săi, Îl însoțeau, pe-ale Lui căi, Și câteva femei, la care, Iisus le-aduse vindecare: Maria cari era numită Și Magdalina – curățită, De șapte draci, a fost sărmana;


Au coborât pe plaja ‘ceea Și-ndată, i-a întâmpinat Un om, de mulți draci, posedat. El nu purta îmbrăcăminte, Iar casă, își avea-n morminte.


Să-L vadă. Între ei, mergea Și o femeie. Ea avea O scurgere de sânge, care Nu își găsise vindecare, De doișpe ani. Și-a cheltuit Averea – doctori, a plătit – Dar nimenea nu a putut S-o vindece, cum ar fi vrut.


La Templu, un olog, găsiră, La poarta care se numea, „Frumoasă”. Acel om cerșea, Căci zilnic, el era adus, Acolo, pentru a fi pus Să ceară, celor ce veneau, Milă, în Templu, când intrau.


Ologul – acel om cu care, Minunea cea de vindecare S-a petrecut – în vârstă fuse: De patru zeci de ani, trecuse.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa