7 Iar în ce vă privește, chiar și firele de păr de pe cap vă sunt numărate! Deci să nu vă temeți; pentru că voi sunteți mai valoroși decât multe vrăbii.
Ea a mai spus: „O, domnul meu, Să-ți amintești, de Dumnezeu, Spre-a nu veni – cu dreptul lui – Răzbunătorul sângelui, Prăpădul ca să îl mărească Și, pe-al meu, fiu să-l nimicească!” David răspunse: „Îți spun eu – Viu este Domnul Dumnezeu – Că nici un rău, nu îi va face, Fiului tău. Deci, fii pe pace! Un fir de păr – îți mai spun iar – Nu îi va fi clintit, măcar!”
Unde e Domnul care știe, Învățătură, să ne dea, Mai multă decât pot avea Toate-ale lumii dobitoace, Și care să ne poată face Mai pricepuți în lumea Lui, Decât pasărea cerului?”
În jurul vost’, privit-ați oare? Uitați-vă la zburătoare: Ele, nicicând, n-au semănat, Nici în grânar, n-au adunat. Și totuși, iată că trăiesc, Căci Tatăl vostru Cel ceresc, Hrană, le dă și lor. Și-apoi, Nu sunteți mult mai de preț voi?
Vă rog, acuma, să luați Cu toți, ceva, și să mâncați, Căci vreau să știe fiecare, Că asta-i spre a sa scăpare. Nu vă veți pierde, așadar, Un fir de păr, din cap, măcar.”
Poporul, însă, a sărit Să-l apere și a vorbit: „Pe Ionatan, acum, voiești, Cu moartea să îl pedepsești? Dar nu e el acela care, Această izbăvire mare, Azi, a făcut-o-n Israel? Să nu te-atingi, cumva, de el! Viu este Domnu-ntr-adevăr, Căci nici măcar un fir de păr N-ai să clintești din capul lui, Căci doar cu voia Domnului, El, toată ziua, a lucrat!” Astfel, poporul l-a scăpat – Pe Ionatan – de moartea care Gata era a-l prinde-n gheare.